Când oamenii buni nu fac nimic

În şcolile româneşti, cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla este să fii diferit. Dacă eşt prea scund, prea gras, prea efeminat sau prea “moale”, rişti să fii exclus din grup. Cel puţin atât. Dar, de cele mai multe ori, „pedeapsa” e mai mare. Colegii “cool” vor începe să te tachineze, să te lovească, să îţi umble în ghiozdan, să te hărţuiască pe Internet. Şi toate astea, doar pentru că, sub un aspect sau un  altul, nu eşti la fel ca ei.

Fenomenul de bullying cunoaşte o amploare îngrijorătoare în România. Conform unui studiu al organizaţiei “Salvaţi Copiii” din 2016, 37% dintre copiii participanţi la chestionar au afirmat că s-au răspândit zvonuri umilitoare şi denigratoare în şcoală despre ei, 84% dintre copii spus că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit şi lovit uşor de către alţi copii. (Sursa, aici: http://www.mediafax.ro/social/bullying-ul-un-fenomen-in-crestere-in-scoala-romaneasca-ne-crestem-copiii-cu-palma-la-fund-cu-etichete-puse-in-frunte-3-din-10-elevi-sunt-amenintati-cu-bataia-de-colegi-16760675).

O treime din elevi sunt ameninţaţi cu bătaia de colegii lor, arată studiul. Cercetarea se opreşte şi asupra motivelor care îi fac pe elevi să devină agresori. Aflăm, astfel, că cei mai mulţi dintre ei provin dintr-un mediu familial complicat, violent – fizic sau emoţional – şi că agresorii vor deveni, în timp, infractori.

Problema în micile comunităţi – de elevi, în cazul de faţă – este că prea puţini colegi aleg să se solidarizeze cu victimele. Chiar dacă unii tineri au capacitatea de a realiza că violenţa asupra colegilor mai slabi nu este un lucru corect, de cele mai multe ori ei asistă pasivi la bullying. Aceşti tineri ar trebui să aibă curajul de a se solidariza cu victimele, de a le lua apărarea, de a spune ceea ce cred, de a-şi face auzită vocea. Faptul că tu permiţi ca un coleg să fie umilit sau lovit nu te face cool, ci te face complice al unui viitor infractor. Ţine minte: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Lumea aceasta este astfel constuită încât niciun om să nu fie la fel ca celălalt. Fiecare dintre noi avem calităţi şi defecte, puncte tari şi slăbiciuni. Ba, de multe ori, ceea ce unuia i se pare a fi un defect, altul o să îl considere o calitate. Ceea ce ne face să putem convieţui sunt respectul faţă de celălalt şi empatia – capacitatea noastră de a ne imagina ceea ce simte celălalt. Trebuie să apreciem diversitatea acestei lumi şi să ne gândim că, dacă toţi am fi la fel, viaţa ar fi extrem de plictisitoare. Băiatul bleg din fundul clasei poate că va deveni un cercetător renumit. Fata grasă de la geam poate că va fi cândva diriginta copilului tău. Colegul cu un mic handicap poate că va fi un informatician căutat de multe firme peste câţiva ani. Poate că ceea ce îţi spun eu acum ţi se pare ficţiune, dar peste câţiva ani – zece, douăzeci – când te vei întâlni din nou cu foştii colegi, îmi vei da dreptate. Şi atunci vei regreta faptul că ţi-ai agresat colegii sau că ai asistat la scene de violenţă fără să spui nimic. Dar va fi prea târziu, pentru că acei colegi agresaţi vor fi suferit deja extrem de mult.

Educaţia sexuală în şcoli este o necesitate

Nevoia educaţiei sexuale în şcoli este un adevăr care nu mai poate fi ignorat în condiţiile în care fenomenul mamelor minore este o realitate dovedită în România.

Un raport recent arată că peste 20.000 de adolescente au devenit mame, inclusiv sute de copile sub 15 ani (desi în Romania, teoretic, actul sexual cu minori sub 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani). Conform unor informaţii făcute publice în luna iunie a acestui an de organizaţia Salvaţi Copiii România, care cita date Eurostat, în Uniunea Europeana, România înregistrează cel mai mare număr de nașteri cu mame între 10 și 17 ani (adică 4,7% din totalul nașterilor din 2015). Rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare: 34 de naşteri la 1.000 de adolescente. România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tobago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3)", după cum informa "Salvaţi Copiii" la începutul verii. Situaţia a determinat Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale să atragă atenţia Guvernului României că a devenit urgentă adoptarea unei strategii naţionale pentru a asigura accesul tinerilor la educaţie sexuală şi consiliere privind sănătatea reproductivă.

Astfel de cifre ar trebui nu doar să ne pună pe gânduri, ci şi să ne convingă de faptul că asigurarea unei educaţii sexuale în rândul adolescentelor este absolut obligatorie în viitorul imediat şi pe termen lung. A ignora realitatea nu este o soluţie. A spune “adolescenţii nu trebuie să facă sex” nu este o soluţie. Adolescenţii din ziua de azi se dezvoltă trupeşte mult mai repede decât o făceau tinerii în urmă cu 30 de ani. În plus, ei sunt supuşi zilnic unui bombardament mediatic, în care sexul este un subiect obişnuită. La ştiri, în filme, în reclame, pe internet, în muzica pe care o ascultă, tinerii se izbesc mereu de problema sexului. Oricât ne-am dori noi, părinţii, să îi protejăm, nu o putem face. Nu putem să aşezăm deasupra lor un clopot de sticlă. Tinerii îşi vor dori să facă sex şi cel mai probabil vor găsi ocazia să o facă, chiar dacă noi vom încerca să-i împiedicăm.

Şi atunci, care este soluţia? Singura soluţie posibilă este să îi protejăm oferindu-le informaţiile de care au nevoie. Tinerii trebuie să fie informaţi asupa metodelor de a se proteja de bolile venerice şi asupra soluţiilor contraceptive, pentru ca elanul tinereţii să nu le distrugă sănătatea şi viaţa, să nu le pună în pericol educaţia.

O mamă foarte tânără îşi va abandona, cel mai probabil, studiile. Un tânăr care a contactat HIV va fi nenorocit pe viaţă. Singurul mod în care putem să le dovedim iubirea noastră este să le deschidem ochii, până nu e prea târziu. Acest lucru se poate face în familie, dar cel mai bine şi mai profesionist se poate face în şcoală, în cadru organizat, de către medici, psihologi şi alte persoane pregătite în acest sens.