vineri, 6 aprilie 2018

Adolescentul curios este viitorul adult cool

Întrebându-mă care ar fi cea mai necesară calitate a unui adolescent, primul răspuns care mi-a venit în minte a fost: curiozitatea. Ea este atributul oamenilor inteligenţi, deschişi către lumea care îi înconjoară, gata să îşi pună întrebări şi să caute răspunsuri, conştienţi fiind că mereu vor avea multe lucruri noi de învăţat. Dacă suntem curioşi, ne vom da seama curând că, pe măsură ce aflăm lucruri noi despre un domeniu sau altul, tot mai multe necunoscute ne apar în cale, căci  domeniul cunoaşterii este infinit.

De aceea nu pot să îi condamn din start pe acei părinţi, tot mai des întâlniţi azi, care îşi obligă copiii să înveţe de toate. După orele de grădiniţă sau de şcoală, aceşti părinţi ambiţioşi, care doresc să aibă copii-model, îi dau pe aceştia la ore de muzică, de dans, de sport şi aşa mai departe, uneori suprasolicitându-i. Chiar dacă aceşti copii nu vor face performanţă în domeniile pe care părinţii lor le-au ales pentru ei, chiar dacă la un moment dat, când vor deveni mai independenţi, vor renunţa la a urma aceste drumuri, ei vor rămâne cu urme. Urme benefice. Dacă au studiat câţiva ani un instrument, vor rămâne melomani şi vor aprecia mai degrabă muzica de calitate; dacă au făcut un sport, vor avea mai multe şansă să dorească să ducă o viaţă mai sănătoasă şi mai apropiată de natură ş.a.m.d.. Pe de altă parte, psihologii avertizează părinţii că nu trebuie să umple în totalitate timpul liber al copiilor cu activităţi, întrucât starea de plictiseală este benefică pentru cei mici, ducând la dezvoltarea creativităţii. Un copil care are timp să se plictisească va căuta singur modalităţi de a-şi petrece timpul într-un mod plăcut, şi astfel va descoperi că îi place să scrie, sau să deseneze, sau să coasă hăinuţe pentru păpuşi. Este evident faptul că nu trebuie să suprasolicităm copilul, mânaţi de dorinţa de performanţă cu orice preţ.

După ce copilul ajunge la vârsta adolescenţei, curiozitatea poate să îl împingă şi pe căi periculoase. În astfel de situaţii, este deosebit de important ca el să aibă o bună relaţie şi o reală comunicare cu părinţii, care trebuie să se asigure că adolescentul cunoaşte consecinţele posibile ale faptelor sale (consumul de alcool sau de droguri, spre exemplu) şi că anturajul său este unul sănătos.

În adolescenţă, şi datorită modului în care este structurat sistemul de şcolarizare, ne cristalizăm drumul pe care dorim să îl urmăm în viaţă. Pe la 16-18 ani trebuie să alegem dacă vrem să devenim profesori, doctori, instalatori, brutari sau ingineri. În funcţie de alegerea noastră ne vom specializa, în continuare, pe băncile facultăţii sau ale unei şcoli profesionale. De aici înainte, domeniul nostru de interes se va îngusta şi se va adânci, noi începând să învăţăm tot mai multe lucruri dintr-un domeniu tot mai restrâns. De aceea este important să avem hobby-uri, pasiuni, care să ne menţină interesul treaz şi pentru lucruri care nu ţin strict de profesia noastră. Vom fi, astfel, oameni complecşi şi compleţi, nu simpli roboţei care ziua lucrează şi seara mănâncă cu disperare chipsuri în faţa televizorului. Vom şti, astfel, să participăm la activităţi care să ne aducă bucurie, care să ne confere plăcerea de a trăi, şi care să ne facă să ne simţim împliniţi. Omul superior îşi păstrează curiozitatea vie la orice vârstă, şi deci disponibilitatea de a învăţa, de a evolua continuu. Acesta este adultul cool, care provoacă admiraţie şi care are succes în viaţă.

vineri, 2 martie 2018

Opţiunile din liceu sunt importante, dar nu neapărat definitive

Zilele trecute mi-am amintit de anii liceului şi de presiunea extraordinară pe care o puneau asupra mea profesorii şi părinţii. Mi se cerea să obţin note bune, să petrec multe ore studiind acasă, după cursuri, să iau meditaţii. Ieşeam foarte puţin cu prietenii, ne întâlneam aproape exclusiv la şcoală, pentru că nu aveam voie să merg în oraş decât după ce îmi terminam temele. Iar asta se întâmpla seara târziu, când nu mai aveam ce face, decât să mă culc.

Recunosc, mi-a prins bine. Îmi plăcea literatura, îmi plăcea să scriu şi mi-am dorit ca viaţa mea să se învârtă în jurul acestor două pasiuni. Am intrat la facultate din prima, deşi concurenţa a fost mare, am absolvit-o cu note mari, am lucrat câţiva ani în presă. Destul de mulţi.

Dar viaţa nu e aşa cum ţi-o proiectezi atunci când eşti licean sau student. Realitatea te loveşte cu urâţenia ei şi îţi zdrobeşte visurile. Dorinţa ta de a schimba în bine lumea din jur se dovedeştea fi imposibil de pus în practică, pentru că realitatea e mai găunoasă şi mai încăpăţânată decât ţi-o închipuiai. Te cuprinde dezamăgirea, scârba şi faci un pas în spate. Vrei altceva.

Am hotărât să fac o întoarcere de 180 de grade. Să-mi schimb total domeniul de activitate. Nu prea ştiam nici eu ce vreau, bâjbâiam în beznă, şi atunci s-a ivit o ocazie frumoasă: să lucrez în domeniul alimentaţiei publice. Mereu mi-au plăcut dulciurile, mereu m-au făcut fericită. De data aceasta aveam ocazia să mă dedic lor. Am spus da fără să stau prea mult pe gânduri.

Zilele trecute, mama mi-a spus, râzând: “Dacă-mi ziceai, la 18 ani, că vrei să lucrezi într-o cofetărie…” Am râs şi eu. Pe vremea aceea, nu mi-ar fi trecut prin cap aşa ceva. Nici eu nu mi-aş fi dorit, nici părinţii mei nu ar fi acceptat. Dar viaţa e plină de surprize.

Sora mea, care e stabilită în Franţa de câţiva ani, mi-a spus că în zona unde locuieşte sunt o mulţime de foşti funcţionari ai unor bănci care s-au reprofilat, optând să lucreze în mici brutării. În locul unor responsabilităţi majore, care implică stres şi consum nervos, au optat pentru munca fizică, ce oferă satisfacţii pe loc.

Şi nu, nu nicio ruşine să prestezi o muncă ce nu necesită studii superioare. Atâta timp cât o faci cu responsabilitate şi dăruire, eşti demn de tot respectul. Important e să fii bun în meseria ta, indiferent care e aceasta.

Nu-mi pare rău că am parcurs acest drum, chiar dacă el este sinuos. Ştiu că nu puteam ajunge în acest punct altfel. Nu am făcut paşi înapoi, am mers doar înainte. Sunt gata să descopăr o nouă meserie, sunt gata să mă bucur de ea. Nu mă neg pe mine însămi, voi păstra scrisul ca o pasiune. Voi aduce bucurie în viaţa celorlaţi, deopotrivă prin cuvinte şi prin bunătăţi dulci.

De fapt, voiam să vă spun să nu vă stresaţi foarte tare. Ceea ce faceţi în liceu e important, dar nu e neapărat şi definitiv. E de dorit să vă păstraţi opţiunile deschise. Să rămâneţi curioşi, să vreţi să descoperiţi lumea şi oamenii din jur. Dacă acum vreţi să deveniţi contabili, foarte bine. Poate peste 10 ani veţi dori să vă deschideţi o pensiune, sau să reparaţi maşini, sau să creşteţi animale. Dar, cu siguranţă, studiile efectuate, cărţile citite şi experienţa acumulată vă vor fi de ajutor, într-un fel sau altul. Aşa că străduiţi-vă să fiţi buni, dar nu cu disperare. Munca şi perseverenţa vor da, în final rezultate.

De la magazinul fizic la cel online: Lecţia a doi antreprenori care şi-au transformat afacerea şi de câţi bani au avut nevoie

Un mic magazin din Huşi, cu haine pentru bărbaţi, a fost începutul unei afaceri cu vânzări de peste 600.000 de euro. După ce la un moment dat a apărut ideea de a testa şi online-ul, cei doi fondatori ai afacerii au ales o platformă de anunţuri pentru a vedea dacă într-adevăr produsele lor au succes şi în zona de ecommerce. Azi, circa 70% din vânzări vin din magazinul online.

Continuarea articolului, aici: http://www.startupcafe.ro/idei-si-antreprenori/magazin-imbracaminte-barbati-online.htm

Principala preocupare a clientilor, atunci când comandă online, este ca produsele să fie identice cu cele pe care le-au ales de pe site şi, mai mult, să li se potrivească şi să nu trebuiască să le returneze.
Principala problemă a comerțului online este calitatea produsului. Atunci când un client cumpără online, se așteaptă ca produsul să fie identic cu cel pe care l-a văzut în pozele de pe site, susţine Vlad Tofan. Ceea ce de multe ori nu se întâmplă.

O altă provocare este legată de modul de ambalare a produselor. Obiectele vestimentare, în cazul nostru, trebuie să ajungă intacte la client și nu deteriorate. Totodată, mai avem și problema curierilor care pot întârzia uneori comanda sau există posibilitatea ca produsul să nu mai ajungă la destinatar. Nu am întâmpinat astfel de probleme până acum, dar este unul dintre riscurile de care suntem conștienți, adaugă Vlad.

Spre deosebire de alţi antreprnori cu afaceri online, el crede că şi cumpărătorii de la noi se arată tot mai familiarizaţi cu ecommerce-ul, sunt motivaţi în special de diversitatea produselor din online.
Printre cele mai căutate produse din magazinul lor online sunt, în această ordine: cămășile, pantalonii, costumele și încălțămintea.

Ce ar trebui să facă firmele mici românești din domeniu pentru a face faţă marilor retaileri
Pentru a face faţă concurenţei din afară, firmele româneşti ar trebui să se concentreze mai mult pe experienţa de cumpărare, punând clientul mereu pe primul loc. Trăim într-o era în care clientul doreşte o atenție sporită din partea vânzătorului. Cu cât uşurezi mai mult procesul de cumpărare şi îi acorzi clientului mai multă atenţie, cu atât acesta te va răsplăti cu fidelitatea lui.

joi, 15 februarie 2018

6 semne ca adolescentul este indragostit. Sfaturi de la psihologul Lenke Iuhos cum sa-l ajuti sa gestioneze situatia

Atunci cand un adolescent se indragosteste, acest lucru se intampla foarte repede, incat parintii se se simt de-a dreptul depasiti de situatie. Aceasta in contextul in care parintii se obisnuiesc oricum destul de greu cu schimbarile fizice bruste, cu noile tinute vestimentare, precum si cu un stil mai agresiv de a raspunde.

In opinia psihologului Lenke Iuhos, prima iubire a unui adolescent poate trece de la cel mai frumos lucru care i se poate intampla la cea mai mare drama din viata lui, si viceversa, daca nu va sti sa isi gestioneze bine emotiile.

Continuarea articolului, aici: http://centruldeparenting.ro/adolescentul-indragostit-sfaturi-psiholog-lenke-iuhos

Teama de a fi refuzati, de a fi umiliti in public

„Cu toate ca ii simtim ca vor sa faca mai mult, sa se apropie mai mult de o persoana, ei raman la stadiul de indragostiti de la distanta. Vor dezvolta o teama de orice, pornind de la teama de a vorbi cu persoana draga, iar lucrurile acestea le vor simti repede. Vor vorbi foarte putin despre asta, de teama ca persoana draga o sa afle si o sa-l umileasca in public pentru asta. In astfel de cazuri, stima de sine tinde sa scada foarte mult, iar rolul parintilor, al prietenilor adevarati, este vital pentru recapatarea increderii”, explica psihologul Lenke Iuhos.

Autoevaluari interesante intre adolescent

„Pe la 13-14 ani, baietii tind sa se laude cu numarul de cuceriri: Eu am avut deja trei prietene. Cum se poate asta, ne intrebam noi de la noi? E simplu, pentru ei o apropiere verbala, o prezenta fizica, o privire mai lunga poate lasa impresia ca a fost prietena lui. Pentru ei, perioada de 1-2 saptamani in care incearca sa se cunoasca deja e marea iubire. Atat de simpla si frumoasa e prima dragoste. In fapt, este cea mai inocenta forma de iubire si este recomandabil sa ii incurajam in aceasta directie, sa iubeasca neofensiv, fara suferinta. Ii vom ajuta, astfel, sa creasca sanatosi, fara traume si sa-si gestioneze corect sentimentele si emotiile”, considera psihologul Lenke Iuhos.

vineri, 9 februarie 2018

De ce eşuează antreprenorii români? De la confundarea banilor companiei cu propriul card până la căutarea unor directori care să fie clona lor

În România sunt peste 600.000 de companii înregistrate, din care 6.000 fac, deţin, controlează 61% din businessul total de 285 mld. euro. Din 6.000 de companii, mai mult de jumătate sunt multinaţionale. Businessurile antreprenoriale româneşti pot fi numărate pe degete, iar antreprenorii români care mai sunt în picioare, fără să fie urmăriţi de bănci, furnizori, Fisc, de scheletele din sertare, sunt şi mai puţini.

Continuarea articolului, aici: http://www.zf.ro/opinii/de-ce-esueaza-antreprenorii-romani-de-la-confundarea-banilor-companiei-cu-propriul-card-pana-la-cautarea-unor-directori-care-sa-fie-clona-lor-16757634

1. O explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.

Exact ca la bursă, un investitor adevărat sau un antreprenor adevărat este cel care are o vânzare la activ - ştie când să vândă -, nu cel care cumpără. Oricine poate cumpăra, dar cei care ştiu cum să vândă pot fi număraţi pe degete.

Fiind atât de îndrăgostiţi de afacerea pe care au creat-o, antreprenorii români nu reuşesc să se desprindă de ea, nu reuşesc să o mărite, fiind mai importantă întrebarea existenţială: dacă vând compania, eu ce mai fac, adică unde să mă mai duc la serviciu sau ce fac cu banii?

2. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul român nu apelează la consultanţi care să-i facă un RMN, considerând că atât timp cât au creat businessul nimeni nu poate şi mai mult decât ei. Aşa este, dar consultanţii pot fi câteodată distructivi, să vină cu o privire proaspătă înspre businessul antreprenorului în contextul unei evoluţii a pieţei.

Fiind băgat zi de zi în propriu business, antreprenorul pierde contactul cu realitatea, care se schimbă fără să anunţe în prealabil. Întreaga lume de business este plină de exemple de companii care au apărut de nicăieri şi care au fost înaintea trendurilor. Este adevărat că de foarte multe ori consultanţii vor să vândă idei de creştere şi mai puţin de restructurare, pentru că antreprenorul nu ar putea să accepte această idee şi în consecinţă nu ar cumpăra-o.

3. O explicaţie dată de administratorii judiciari care au văzut tone de bilanţuri este că antreprenorii români confundă compania lor cu propria lor puşculiţă. Adică iau bani din companie pentru a-i folosi personal sau pentru a întreţine familia. Din punct de vedere juridic, compania este o entitate clară, acţionarul este altceva, iar cel care conduce compania alt personaj distinct.

Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.

4. O altă explicaţie este legată de faptul că investiţiile pe termen lung, care nu ştii dacă îşi vor scoate banii, sunt finanţate din banii obţinuţi pe termen scurt. În acest fel se pune în pericol şi activitatea de bază din care face bani antreprenorul. Economia românească este plină de astfel de cazuri care au eşuat cu toate că au avut un business de bază ok. De cele mai multe ori investiţiile pe termen lung sunt finanţate din credite bancare care au luat în gaj activele bune în activitate. Pericolul din economia românească este că toţi care sunt sau vor să devină antreprenori cer băncilor să le finanţeze ideile pe termen lung, când rolul băncii este să finanţeze capitalul de lucru după ce investiţia a fost pusă pe picioare din banii acţionarilor.

5. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.
Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.

Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. În aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.

Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.

În 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.

marți, 6 februarie 2018

Ce facultate sa alegi in functie de cele mai bine platite joburi

Sa faci o facultate in ziua de astazi nu mai este ceva inaccesibil, cum era in anii 90 spre exemplu. Desi multe facultati sunt catalogate drept fabrici de diplome, exista inca destule specializari ce iti pot aduce un job foarte bine platit la terminarea facultatii. Vom vorbi astazi despre acele facultati care sunt la foarte mare cautare in ziua de astazi si vor mai fi pentru cel putin 10 ani.

Continuarea articolului, aici: https://www.campuscluj.ro/campus/774-ce-facultate-sa-alegi-in-functie-de-cele-mai-bine-platite-joburi.html

Constructii de masini

Romania are in acest moment un parc auto de peste 4.5 milioane de masini iar cei de la Ford vor sa-si mute productia din Germania la Craiova. Este momentul perfect pentru a termina facultatea de constructii de masini. Pe langa uzinele de masini, exista multe firme de piese auto care au nevoie de ingineri specializati.

Unde exista rulaj mare sunt si salarii mari. 700 euro pentru un inginer debutant, suna bine nu?

Arhitectura

Ai auzit bine, facultatea de arhitectura, este una din cele mai bune facultati daca ai aptitudinile necesare. Romania s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani iar domeniul constructiilor a cunoscut un boom incredibil in anii 2007-2008 si desi piata stagneaza in acest moment, trendul este crescator.

Cei de la arhitectura, pot realiza proiecte de case, pe care le pot vinde pe internet sau firmelor interesate la preturi incepand de la 500 euro. Puteti incepe inca din facultate cu proiecte case mici si pe parcurs se poate ajunge la proiecte cu multe zerouri.

USAMV

Desi in unele orase se numeste facultatea de stiinte agricole si industrie alimentara, ideea este aceiasi : oamenii au nevoie de mancare pentru a trai. Iar cel putin in cluj sunt peste 50 de restaurante.

Dar industria alimentara nu inseamna doar restaurante, inseamna si procesarea carnii, hypermarketuri si tot ce tine de hrana. Iar acest domeniu va fi mereu in centrul atentiei.

Informatica

De departe cel mai bine platit salariu la terminarea unei facultati, o au studentii de la informatica. Internetul s-a dezvoltat atat de mult in ultimii 10 ani, incat in acest moment programatorii sunt cei mai cautati pe piata muncii. Site-uri gen elance.com sau freelancer.com sunt pline ochi de anunturi de joburi pentru programatori, designer web sau dezvoltatori de aplicatii. Iar evident pe internet exista mii de tutoriale si site-uri de profil de unde poti sa-ti aprofundezi cunostintele.

Dezavantajul acestei facultati este faptul ca trebuie sa fii foarte bun la matematica, in principal trebuie sa fii o persoana cu aptitudini tehnice, dar si rezultatele vor fi pe masura dupa ce termini.  Pana si cel mai incepator programator are cel putin 500 euro salariu.

Drept si medicina

Nu am inceput cu aceste domenii pentru ca este de la sine inteles ca un avocat respectiv un medic va castiga mereu peste medie. Ideea este ca in aceste domenii este bine sa ai un parinte, un bunic, un var care sa iti deschida usile, altfel va trebui sa lupti multi ani si sa traiesti dintr-un salariu de rezident de 800 lei.

Mai stii si alte domenii ce merita mentionate? Lasa-ne parerea ta printr-un comentariu!

sâmbătă, 3 februarie 2018

Cum îți dai seama dacă ești făcut pentru a fi antreprenor?

Pentru a deveni un antreprenor de succes, trebuie în primul rând să ai un anumit apetit pentru risc. Să îți permiți să pierzi tot, fără să știi dacă vei avea succes sau nu.

Al doilea lucru de care ai nevoie sunt resursele. Trebuie să ai timp, trebuie să ai cunoștințe și, nu în ultimul rând, trebuie să ai resurse financiare.

Continuarea articolului, aici: http://www.startupcafe.ro/idei-si-antreprenori/de-ce-ai-nevoie-pentru-deveni-antreprenor.htm

Ar trebui să ai bani pentru a te susține între 6 și 12 luni fără să produci nimic. Gândește-te că dacă te-ai angaja ai putea avea un salariu de 1.000 Euro x 12 luni, bani pe care trebuie să fi pregătit să îi pierzi.

Al treilea lucru este perseverența. Unui bebeluș îi sunt necesare mii de încercări și căzături pentru a învăța un singur lucru: să meargă. Ca antreprenor trebuie să încerci mereu, să te repliezi și să te adaptezi din mers. Indiferent de cât de greu ar fi, trebuie să tragi cu toată forța până la capăt.

Urmează pasul definitoriu: sustenabilitatea.

Apoi trebuie mereu să fi pregătit pentru neprevazut. După ce vei porni te poți întâlni cu:
Decepții: cea mai mare dezamăgire vine câteodată de la cei mai apropiați;
Noroc: cel mai mare ajutor poate veni de la un străin;
Încurajări: cea mai mare energie am primit-o de la foștii colegi care mi-au spus cât de mult mă respectă pentru ceea ce încerc să fac;
Trădare: un bun partener alege sa își acopere ”găurile” cu banii care ar trebui să fie ai tăi;
Oportunități: "îmi place ideea ta, îți dau 10.000 Euro să fim parteneri!"

Încă din primele momente trebuie să te gândești că 1 din 2 startup-uri eșuează. Ce este cel mai trist e că majoritatea eșuează datorită problemelor de cash-flow sau de management defectuos al resurselor, nu pentru că nu ar fi o afacere viabilă.