Cititul trebuie cultivat la copiii de toate vârstele. Copiii citesc cu drag cărțile personalizate.

Editura Elefantul Meu aduce în premieră în România cărțile personalizate pentru copii cu posibilitatea de a personaliza inclusiv ilustrațiile poveștilor

Copiii citesc cu drag cărțile personalizate cu numele și poza lor

Titluri noi de cărți pentru copii cu ilustrații personalizate si numele lor în poveste

De ce au cărțile personalizate succes? Citeste aici despre autorii poveștilor și ilustratorii care dau culoare cărților

ce spun copiii, părinții și profesorii despre cărțile personalizate Elefantul Meu

O carte personalizată este o carte unică și proprie a fiecărui cititor în parte. E un mod creativ de a valorifica în mintea fiecăruia atât povestea, cât și ceea ce ne identifică ca prim pas - numele.

Carti acordeon pentru bebelusi, format A5: in Noapte Meserii cand va fi mare in Calatorie Dinozaurii Nou Nascut in Livada cele 4 anotimpuri in Padure

Carti cu povesti pentru copii, frumos ilustrate, format A4: Craciunul este minunat! Crocodilul care nu putea plange Cele sapte printese Povesti personalizate de noapte buna Jurnalul de bord Cartea in care copilul tau salveaza Jurassicul La ZOO Melissa Comoara Robin Regatul celor patru anotimpuri Pungasii din Padurea Neagra Africa si micutul elefant Albastru

carti personalizate pentru copii - copiii citesc mai multe si inteleg pentru ca iubesc cartile pe care le citesc

Cartile cu ilustratii pentru copii - edituri din Romania care incurajeaza lectura

Povestile ilustrate dezvolta copiii de la cele mai mici varste

USRPLUS pentru educație

USR PLUS pentru Educație, prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

USR PLUS pentru Educație reprezintă efortul unificat pentru a face încă un pas către îndeplinirea idealului "România educată".

Pagina este dedicată în totalitate educației, fiind prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

Principiile cheie de funcționare sunt informația și transparența.

Vă invit să ne urmăriți pentru informații pe larg, detaliate și cu date clare în ceea ce privește progresul pe care îl facem în direcția îmbunătățirii calității educației, prin reforme și investiții.

 A fost creată comunitatea USR PLUS pentru Educație pentru a transparentiza modul în care se lucrează în Parlamentul României și în care se iau decizii cu impact asupra a generații întregi.

Ne dorim să vă aflăm părerile și ideile, iar voi să știți că sunteți bine reprezentanți și că oameni ca voi muncesc pentru reforma educației.

Cine sunt cei care și-au asumat misiunea de a reforma educația din România?

Noi suntem cei 8. Oameni care și-au pus pe pauză proiectele personale și profesionale pentru o misiune mai mare: aceea de a schimba România în bine, luptându-se cu inerția unui sistem educațional bolnav, nefuncțional, corupt. Suntem senatori și deputați USR PLUS din grupul de lucru pe educație din Parlamentul României care ne reunim zilnic cunoștințele, energia și intenția de schimbare pentru a le oferi copiilor români șansa la o educație ca afară. Pentru a păstra talentele în țară. 8 oameni cu zero toleranță la mediocritate, corupție și favoritisme.

Va fi ușor? Nu. Dar vom face tot ce ține de noi să se întample. Și deși nu avem majoritate parlamentară și multe din inițiativele noastre s-au lovit de zidul corupt, știm că împreună reușim: forța comunității și presiunea civilă la care îi vom supune cu ajutorul vostru vor da rezultate.

Alătură-te și tu în comunitate! Devino ambasador al educației performante și corecte.

Află mai multe despre activitatea fiecărui parlamentar pe pagina proprie: Ștefan Pălărie, Silvia Dinică, Irineu Darău, Cosmin Poteraș, Andrei Miftode, Brian Cristian, Daniel Toda, Cristian Paul Ichim.

Iată care sunt prioritățile strategice ale grupului de lucru pe Educație din Parlament pentru cea de-a doua sesiune parlamentară. Se lucrează intens la optimizarea legilor existente, cu focus pe:

Management și guvernanță școlară: creșterea calității programelor de formare continuă a profesorilor, depolitizarea sistemului de învățământ

Transparenta în învățământul superior

Creșterea calității învățământului preuniversitar: catalogul electronic, modificarea legii privind asigurarea calității în învățământ, digitalizarea educației (curriculum, manuale, infrastructura, vouchere digitale)

Masă Caldă în școli și extinderea programului “Școală după școală

Finanțarea mai bună a sistemului educațional

Educația timpurie

Fii parte din schimbare!

Iată care este parcursul sinuos al unei legi, de la depunere inițiativă, trecând prin dezbatere și vot în ambele Camere și până la promulgare și publicare în Monitorul Oficial.

Uneori, de la o idee la cadrul legal de aplicare a ei poate trece mult timp. Căutăm să fluidizăm acest proces, să îl facem cât mai scurt și mai eficient. Lucrăm cu atenție la modificările pe amendamente, consultăm experți, pentru ca legile rezultate să fie în folosul oamenilor, cuprinzătoare și de ajutor. Mai ales că vorbim despre subiectul sensibil, esențial, al educației.

Îmi doresc o lume de adolescenţi miopi

În primii ani de liceu l-am descoperit pe Eliade. Sigur, tot atunci i-am descoperit şi pe Mihail Sebastian sau Emil Cioran, dar Mircea Eliade a avut asupra mea efectul cel mai puternic.
Dacă proza lui fantastică mi-a lăsat pentru toată viaţa gustul pentru acest tip de literatură, în schimb „Romanul adolescentului miop” a avut efecte concrete în viaţa mea de zi cu zi.

Această scriere parţial autobiografică mi-a zguduit mintea, făcându-mă să îl admir pe autor pentru dorinţa sa enormă de cunoaştere, pentru spiritul enciclopedic şi pentru voinţa de care a dat dovadă încă de la o vârstă fragedă. Citind despre felul în care Eliade îşi reducea, programatic, timpul de somn, pentru a aloca mai mult timp pentru lectură şi studiu, am devenit conştientă de faptul că îmi risipesc clipele şi orele mult prea iresponsabil.

Ce e drept, ieşeam foarte rar în oraş, cu colegii şi prietenii, pentru că părinţii mei îmi impuseseră o regulă: nu ieşi până când nu ţi-ai terminat temele. Iar eu aveam obiceiul să mă lălăi cu orele citind o lecţie, mai ales dacă materia nu îmi plăcea, şi uite aşa mă prindea noaptea cu tema neînvăţată.

E adevărat că aveam şi o modalitate mai utilă de a pierde vremea: îmi ascundeam cărţile de citit, cele care nu erau pentru şcoală, sub manuale, şi, în timp ce mă prefăceam că învăţ, călătoream cu mintea în epoci trecute şi prin tot felul de ţări exotice.

Dar cum vedeam că nu prea am spor la învăţat, am schimbat tactica. Am început să îmi reduc orele de somn, trezindu-mă dimineaţa foarte devreme. Tot mai devreme. După ce îmi fumam porţia de ţigări în baie şi îmi savuram cafeaua, învăţatul mergea mult mai bine. Pe atunci eram foarte ambiţioasă şi, chiar dacă îmi dădeam foarte bine seama că nu aveam nici pe departe nivelul de inteligenţă al lui Eliade, mă ambiţionam să îi calc pe urme şi mă vedeam cucerind lumea.

Simplul fapt că un adolescent român de 17 ani fusese în stare să scrie o carte atât de captivantă îmi dădea încredere că se poate. Mă făcea să cred că, chiar dacă adulţii mă tratau ca pe o mucoasă, aveam şi eu puterea să construiesc. Era nevoie doar de multă muncă, de efort susţinut, de somn cât mai puţin şi de lecturi cât mai multe.

Eliade a fost modelul meu în adolescenţă. Chiar şi azi mă gândesc la adolescentul Eliade cu multă căldură, ca la un prieten drag din tinereţe. La urma urmei, ne apropia nu doar defectul de vedere, ci şi spiritul de frondă. Astăzi, mi-ar plăcea să văd în jurul meu mai mulţi adolescenţi miopi dornici să răzbată prin muncă şi la fel de pasionaţi de studiu.

Chiar dacă acel adolescent miop nu era nici pe departe perfect, el avea o scară a valorilor corectă.

Teama mea este ca această scară a valorilor din societate să nu se fi alterat în timp.

A fi diferit la liceu

Am mai spus aici că adolescenţa este vârsta la care încercăm să ne afirmăm unicitatea. Este vârsta rebeliunii, la care căpătăm curajul de a spune că noi suntem altfel, suntem diferiţi.

Până la un punct, a fi diferit este perceput ca un lucru cool de către colegi. De la un punct încolo, cei diferiţi devin victimele bullyingului. Dar unde este situată acea limită fină dintre invidie şi ură, dintre a fi purtat pe braţe şi a fi scuipat în obraz?

Statistici precise privind numărul de victime ale bullyingului din şcolile din România sunt greu de făcut. Majoritatea victimelor refuză să recunoască, de frică să nu fie agresate mai rău. Se tem, uneori, chiar pentru viaţa lor. Însă persoanele puţin mai în vârstă, cele care au absolvit liceul şi chiar facultatea, recunosc, în anumite ocazii, că s-au confruntat cu violenţe în timpul şcolii, că au fost ameninţate, luate peste picior şi chiar agresate fizic. Este dificil pentru un elev să admită că este o victimă. Până la urmă, nici părinţii, nici profesorii şi nici paznicii şcolii nu îl pot apăra în fiecare minut, în fiecare secundă. La un moment dat, adolescentul va rămâne singur cu agresorul său, şi atunci câteva secunde vor fi de ajuns pentru a face diferenţa dintre viaţă şi moarte, dintre starea de normalitate şi umilinţă.

Astfel de comportamente vor lăsa urme adânci asupra victimelor. Este posibil ca ele să rămână cu sechele pentru tot restul vieţii. Cu certitudine, îşi vor aminti mereu de perioada liceului cu durere, cu o strângere de inimă, cu frustrare.

Dar atât victimele, cât şi agresorii, şi mai ales cei care aleg să stea pe margine, fără a interveni, trebuie să ţină minte un lucru: viitorul este al celor care ies din rând. În viaţă vor reuşi mereu cei care au curajul să rişte, şi nu cei care vor fi conformişti, din lipsă de imaginaţie sau de frica „gurii lumii”.

Aceştia din urmă se vor confunda mereu cu marea masă, în timp ce nonconformiştii vor fi vârfurile societăţii. Iar un astfel de gând, apărut atunci când trebuie, poate face victimele să meargă mai departe. Le poate da curajul de a continua, încrederea că sunt oameni valoroşi, care au ceva de spus, care merită să fie apreciaţi şi respectaţi.

Uneori, liceul e un iad. O junglă. Iar a-l frecventa e primul contact cu opinia publică. Cu societatea prea curioasă, prea băgăreaţă, şi care are o părere despre orice. Un fel de sat tradiţional, unde fiecare ştie ce fac toţi ceilalţi.

Uneori, tot ce vor adolescenţii e o gură de aer proaspăt. Şi puţină încredere.

Despre vocile tinere ale României

Sunt o fană a emisiunii Vocea României, difuzată de ProTV. Îmi place să urmăresc episoadele, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu mă uit la sezoane de la început, ci aştept până când se mai încinge atmosfera. Dincolo de antrenori (unii îmi plac, alţii nu), apreciez competiţia dreaptă, vocile bune şi melodiile de multe ori bine alese.

A propos de antrenori, mie îmi place Tudor Chirilă. Îl apreciez ca artist, dar dincolo de asta, mi se pare de departe cel mai educat antrenor de la Vocea României. El are întotdeauna discursurile cel mai bine articulate, argumentate şi convingătoare. Plus că apreciez rock-ul (şi jazz-ul) mai presus de pop sau raggae, iar Tudor se pricepe la rock cel mai bine. Dar acest articol nu este nicidecum o pledoarie pentru Tudor Chirilă. La urma urmei, fiecare cu ce-i (cine-i) place.

Dar Vocea României este o rampă de lansare pentru diversele talente. În ultimul timp, mi se pare că apar tot mai mulţi concurenţi foarte tineri, de 15, 16, 17 ani. Mi se pare un gest de mare curaj din partea lor. Iar cel mai mare avantaj cred că este faptul că ei concurează cot la cot cu solişti mai în vârstă, mai experimentaţi, poate mai educaţi decât ei. Iar în competiţia aceasta contează doar talentul şi munca depusă pentru cultivarea ei.

Aceşti tineri vin aici, în competiţie, şi apar pe scenă singuri, fără părinţi şi fără prieteni. Cântă, răspund la întrebări, sunt cântăriţi, evaluaţi, judecaţi. Pentru cei mai mulţi nu e prima scenă pe care apar, însă aceasta este o competiţie de cel mai înalt nivel. Antrenorii sunt binecunoscuţi, sunt buni în branşa lor, uneori sunt ironici, dificili, se mai ceartă între ei, se mai înţeapă. Ca tânăr concurent, trebuie să ai multă stăpânire de sine şi încredere în forţele proprii pentru a reuşi.

Uneori, ei reuşesc, alteori nu. Nici măcar nu pot plânge atunci, pe loc, pentru că sunt filmaţi, pentru că li se pun întrebări, pentru că li se răsuceşte cuţitul în rană. Vor plânge, cu siguranţă, mai târziu. De supărare sau de fericire.

Dar ceea ce vreau să spun este că acest concurs este o lecţie pentru cei care participă la el. O lecţie despre fairplay, despre talent, despre viaţă. Iar pentru tinerii care privesc competiţia de acasă, ea poate fi de asemenea o lecţie. Despre unde se poate ajunge atunci când ai mult talent şi când munceşti pe măsură. Şi nu doar în muzică, în orice domeniu. Este, de asemenea, o lecţie despre muzica bună. Despre cum trebuie cântată şi ascultată ea.

Alexandru Tănase, CITR: O economie sănătoasă are nevoie de antreprenori locali

Cât la sută din antreprenorii care au avut un business eșuat au pornit unul nou, se întreabă Alexandru Tănase, managing partener CITR pe regiunea Transilvania?

Și tot el răspunde: „Datele arată că 92% dintre cei care eșuează în afaceri se opresc, nu mai au curajul să încerce din nou. În România, eșecul antreprenorial este privit ca pe o sentință pe viață”, subliniază reprezentantul CITR, atrăgând atenția asupra faptului că trebuie acordată o a doua șansă celor care dau rateuri în primă fază.

Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alexandru-tanase-citr-o-economie-sanatoasa.html

Educaţia financiară începe la vârste mici

Nepotul meu, care are 13 ani, spală vasele acasă. Nu o face dezinteresat, primeşte, de fiecare dată, o sumă de bani în schimb. Cu banii strânşi astfel, şi cu un ajutor din partea părinţilor, şi-a cumpărat de curând consolă.

Celălalt nepot al meu, care are 8 ani, a primit, la vizita lui în România, o monedă de 10 ani. Nu aţi văzut om mai fericit! Fiind atât de mic şi trăind în Franţa, nu are idee despre valoarea leilor, aşa că i s-a părut că s-a îmbogăţit brusc. La un moment dat, fiind ocupat cu ceva, mi-a dat moneda să i-o păstrez. Când i-am înapoiat-o, am mai adăugat 10 bani, explicându-i că băncile oferă întotdeauna dobândă.

Simţul afacerilor de deprinde de mic. Şi, chiar dacă primul exemplu poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă (mama lui nu primeşte niciodată bani când spală vasele), cred că şi aceasta este o formă de educaţie pentru viaţă. Aş vrea să le spun nepoţilor mei că cel mai mult în afaceri contează oamenii. Relaţia cu ei. În primul rând cu clienţii, pentru că de ei îţi depinde afacerea. Apoi, relaţia cu angajaţii. Dar şi calitatea lor, atât profesională, cât şi umană. Şi, desigur, relaţia cu partenerii de afaceri, cu furnizorii etc.

De vreo 10 ani merg la aceeaşi coafeză. I-am oferit, de fiecare dată, un bacşiş generos, tocmai în ideea în care doream să îmi păstrez bunele relaţii cu ea, să îmi permit să îi cer să mă programeze într-un timp scurt, să nu mă ţină să aştept după alţi clienţi etc. Să avem, cum s-ar spune, o relaţie civilizată. De curând, s-a purtat urât cu o prietenă a mea, pe care am trimis-o la ea să se tundă.

Vorbisem cu coafeza înainte, ştia despre cine era vorba, îi făcusem o programare de comun acord. Apoi, coafeza a dorit să schimbe ora programării, dar prietena mea nu a putut să se conformeze. Aşa că a mers tot la ora stabilită. Coafeza a făcut o criză de nervi şi s-a purtat urât cu prietena mea. În concluzie, ca să nu mă lungesc, după 10 ani îmi voi schimba coafeza. Acesta este doar un exemplu despre cum nu se fac afacerile. Şi despre cum nu trebuie să te porţi cu clienţii, mai ales cu cei vechi, care s-au dovedit fideli.

Habar nu am ce vor face nepoţii mei după ce vor creşte. Nu ştiu spre ce domenii se vor îndrepta, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că educaţia financiară este absolut necesară pentru a te putea descurca în lumea de azi, indiferent în ce domeniu profesezi. Şi ea începe, cel mai bine, de la vârste fragede.

Depresia şi suicidul la adolescenţi

Depresia este o stare des întâlnită la adolescenţi. Conform unor statistici, doi din zece adolescenţi suferă de depresie. Fenomenul este legat de schimbările majore prin care tânărul trece în perioada adolescenţei, de încercările sale de a se desprinde de copilărie şi de a deveni adult. În adolescenţă, totul se schimbă: corpul, mintea, relaţiile sociale, relaţiile cu părinţii. Apare nevoia ca tânărul să îşi definească identitatea, dar şi nevoia acestuia de a găsi iubirea. De multe ori, imposibilitatea de a se face iubit de către cea aleasă/ cel ales determină instalarea unei tristeţi cronice. De asemenea, foarte importantă pentru adolescenţi este relaţia cu cei de vârsta lui, cu prietenii sau colegii de şcoală.

Adolescentul se simte, de multe ori, exclus, are impresia că nu se poate integra, de aceea acceptarea în cercul de prieteni este foarte importantă pentru el. De multe ori, pentru a fi acceptat, adolescentul adoptă comportamentul anturajului, ceea ce poate însemna inclusiv consum de alcool sau droguri.

Este foarte important ca părinţii să menţină un dialog deschis cu adolescentul. Desigur, tânărul nu va dori întotdeauna să stea de vorbă cu părinţii, despre care simte uneori că nu au capacitatea de a-l înţelege. Dar tânărul trebuie să ştie că părinţii lui reprezintă o constantă, o oază de linişte şi de încredere, la care poate apela cu orice problemă, fără să se teamă de consecinţe. Părinţii, pe de altă parte, trebuie să cunoască anturajul tânărului, iar dacă acesta ridică probleme de comportament sau consum de substanţe interzise, vor şti că şi copilul lor are aceleaşi probleme.

Depresia se manifestă prin autoizolare, prin lipsa interesului faţă de ceea ce se întâmplă în jur, prin obţinerea unor rezultate slabe la şcoală. De asemenea, se poate manifesta prin probleme ale somnului (fie insomnii, fie dorinţa de a dormi foarte mult) sau prin probleme de alimentaţie (lipsa poftei de mâncare, care poate degenera în bulimie sau anorexie).

Depresia, dacă nu este tratată, poate avea un final tragic. Conform unor statistici, suicidul este a doua cauză de mortalitate în rândul adolescenţilor. Din fericire, depresia poate fi tratată, adolescentul poate fi ajutat să îşi depăşească problemele, chiar dacă el nu vede nicio soluţie pe moment. De altfel, el apelează la suicid ca la o ultimă şansă de rezolvare a problemelor sale, după ce a încercat şi alte variante. Nu trebuie să se ajungă aici, însă. Este bine, pe de altă parte, că în ziua de azi vizita la psiholog nu mai este privită ca un act ruşinos, ca un lucru care trebuie ascuns, şi inclusiv adolescenţii acceptă mai uşor ajutorul venit de la specialişti.

Adolescenţa, această vârstă haotică

Nimic nu îi sperie pe părinţi mai mult decât faptul că al lor copil devine adolescent. Vârsta aceasta, care presupune schimbări majore în dezvoltarea creierului şi în plan hormonal, îi face pe tineri să fie atât de debusolaţi, să se comporte atât de haotic, încât de multe ori părinţii nu ştiu cum să gestioneze situaţia. În această perioadă, se întâmplă adesea ca părinţii să îl găsească pe copilul lor nesuferit şi obraznic, iar el, la rândul său, să ajungă să aibă sentimente negative faţă de părinţi, considerându-i cicălitori, neînţelegători şi chiar rău intenţionaţi.

De multe ori, puntea comunicării între generaţii se rupe, nervii şi frustrările împiedică părţile să ajungă la un compromis, tânărul se îndepărtează de familie, iar părinţii devin disperaţi şi neputincioşi. În cazul în care această situaţie persistă, este recomandabil să fie cerut sfatul unui specialist. Un psiholog bun va sfătui familia cum să gestioneze diferitele situaţii de criză, însă greul tot pe umerii părinţilor va rămâne.

Adolescenţa este o perioadă de trecere de la copilărie la maturitate, în care tânărul dobândeşte nevoia de independenţă faţă de părinţi şi nevoia de a se integra într-un nou grup social. Nu este recomandabil ca libertatea să îi fie îngrădită total şi să îi fie stopate aceste două tendinţe, pentru că el se va încăpăţâna, se va revolta şi ar puteasă ia decizii proaste. Totuşi, nici o libertate totală nu este bună, dat fiind că lumea de azi prezintă numeroase pericole pentru tineri. La vârsta adolescenţei, căutăm satisfacţii rapide, căutăm activităţi care nu necesită un efort mare şi care ne recompensează imediat. În plus, creierul adolescenţilor nu este suficient dezvoltat, astfel încât ei nu pot aprecia corect consecinţele propriilor fapte. Aşa încât o supraveghere discretă şi o îndrumare inteligentă este de preferat. Ce e drept, linia fină dintre prea multă şi prea puţină libertate este greu de urmat chiar şi pentru cei mai bine intenţionaţi părinţi. Este bine, însă, să îi spunem copilului că îi este permis să facă greşeli, pentru că din greşeli va învăţa, şi să îl încurajăm ca, atunci când greşeşte, să vină să ne spună.
Desigur, dacă o face, vom încerca să îl înţelegem, nu să îl tragem imediat la răspundere sau să îi repetăm enervantul „ţi-am spus eu!”. De asemenea, este recomandabil să nu oferim sfaturi copilului decât atunci când acesta ni le cere. Tânărul doreşte să se descurce singur, este la vârsta la care îşi încearcă aripile, iar sfaturile noastre oferite prea des pot fi interpretate ca o cicăleală. Riscul este ca adolescentul pur şi simplu să nu mai fie atent la ce îi spunem, iar altădată să se ferească a mai purta o conversaţie profundă cu noi.

Vreau o ţară de adolescenţi

În urmă cu câteva zile, un grup de elevi de la Colegiul Național “Samuel von Brukenthal“, împreună cu un profesor, au ieşit în curtea şcolii, în timpul orei de istorie, şi au participat la un protes. Întrucât curtea este situată chiar în preajma sediului PSD Sibiu, unde de mai multe luni se desfăşoară protestul celor de la Vă Vedem din Sibiu, gestul elevilor a fost interpretat ca având conotaţii politice. Apoi, alţii au crezut că protestul elevilor era legat de decizia ministrului educaţiei de a reduce fondurile alocate unor universităţi de prestigiu din ţară. Se pare, însă, că profesorul implicat ar fi un pedagog din Elveţia, care a dorit să le arate elevilor cum funcţionează democraţia. Una dintre elevele implicate a precizat şi că ea şi colegii ei au profitat de moment pentru a protesta împotriva situaţiei politice din România, dar fără a afişa sau a striga vreun mesaj în acest sens.

Iniţiativa pedagogului elveţian este salutară. Tinerii trebuie să ştie că au dreptul să îşi exprime părerea, că au puterea de a schimba lucrurile care nu le plac în societate sau în mediul politic, că trebuie să se implice în buna funcţionare a democraţiei. Mai ales în aceste momente, în care iliberalismul are tot mai mulţi adepţi în Europa, este timpul să ne mobilizăm. Este timpul să ne aducem aminte că democraţia nu este veşnică şi că libertatea noastră nu este un drept câştigat pentru toată viaţa. Că toate acestea să păstrează prin luptă. Iar lupta implică informarea zilnică, votul, dar şi alte forme de manifestare a libertăţii de exprimare, cum ar fi petiţiile, audienţele, protestele.
Toate acestea se deprind prin educaţie. Iar educaţia se face încă din copilărie şi adolescenţă. Adolescenţii au un simţ foarte ascuţit al dreptăţii. Câd îi faci o nedreptate unui adolescent, el reacţionează imediat. Acest simţ se toceşte mai târziu, la majoritatea oamenilor. Apar, în schimb, conformismul, lehamitea, sentimentul de inutilitate, dezgustul, saturaţia. Adolescenţii, însă, sunt idealişti şi sunt gata să lupte pentru principii. Ei au o energie debordantă şi o curăţenie sufletească încă nealterată. Prea puţine dezamăgiri i-au afectat în scurta lor viaţă şi prea lung e timpul dinaintea lor, pentru a nu-şi folosi toată puterea spre a-şi face viitorul mai bun. Ei, însă, au alternative : dacă văd că nu au şanse să îşi facă un viitor bun aici, vor pleca să şi-l caute în altă parte. Noi, adulţii, noi, societatea, trebuie să îi convingem să rămână.

Mi-aş dori ca România să fie o ţară de adolescenţi. Mi-aş dori ca idealismul, energia şi simţul dreptăţii să ne guverneze. Mi-aş dori să facem mai des exerciţii precum pedagogul elveţian, exerciţii la care să participăm cât mai mulţi adolescenţi şi adulţi. Şi poate că atunci am avea o şansă să îi convingem pe tineri să nu mai plece.

Educaţia din clasă, educaţie pentru viaţă

Nu e suficient ca părinţii să te pregătească pentru viaţă. Şcoala ar trebui să te pregătească pentru viaţă. Pentru viaţa reală, în care, în curând vei ajunge să te zbaţi singur.

Mi-ar plăcea ca la liceu să se studieze materii care pregătesc tinerii pentru viaţă. Pentru viaţa în societate şi pentru viaţa intimă. Spre exemplu, câteva noţiuni de bază privind funcţionarea economiei le-ar fi utile nu numai pentru înţelegerea anumitor decizii luate la nivel naţional sau local şi care îi afectează direct, ci şi pentru gestionarea bugetului propriu sau al familiei. Apoi, câteva noţiuni de drept i-ar ajuta, de asemenea, să se descurce în hăţişul de legi, să cunoască rolul şi prerogativele instituţiilor statului şi ale celor europene. Asta i-ar face mai greu de manipulat. Tot împotriva manipulării, tinerii ar trebui să capete câteva noţiuni despre jurnalism, despre verificarea informaţiei, despre diferenţa dintre informaţie şi opinie. Nu mă refer aici la cursuri complete de economie, drept şi jurnalism, ci la o introducere în aceste materii, făcută pe înţelesul lor, astfel încât să le trezească interesul şi curiozitatea. Doar aşa am putea construi o societate formată din cetăţeni, adică de oameni ai cetăţii, conştienţi şi interesaţi de problemele comunităţii.

Ar fi, apoi, foarte necesare orele de igienă şi cele despre sănătatea reproducerii. Nu toţi copiii primesc aceste noţiuni în familie, unii părinţi se jenează să deschidă astfel de subiecte, iar cei care au de suferit sunt adolescenţii. Ei sunt în perioada de formare, şi dacă acum nu învaţă că trebuie să se spele pe dinţi în mod regulat, nu o vor face niciodată. Pe de altă parte, adolescenţii fac sex, dacă ei vor asta, indiferent dacă părinţii sau profesorii îi aprobă sau nu. Prin urmare, ceea ce adulţii pot să facă pentru ei este să îi înveţe să se ferească de sarcinile nedorite şi de bolile cu transmitere sexuală. Evitarea discuţiei despre aceste subiecte, pudibonderia, acuzele nu ajută la nimic.

Orele de dirigenţie, deşi de multe ori nu sunt luate în serios, mi se par foarte importante. Este momentul în care elevii pot vorbi despre problemele care îi frământă. Despre neînţelegerile cu profesorii, despre greutăţile de acasă, despre faptul că nu înţeleg o anumită materie, despre dorinţa lor de a organiza un bal sau alte evenimente distractive ori extracurriculare.

Am avut, în liceu, la limba franceză, o profesoară care, de fiecare dată când venea la oră, umplea două table cu exerciţii, la care lucram timp de o oră. La finalul orei, ne saluta şi pleca. Niciodată nu ne întreba ce mai facem, ce probleme ne frământă sau ce am făcut în vacanţă. Niciodată nu zâmbea, niciodată nu glumea cu noi. Ne dispreţuia şi o dispreţuiam. În timpul cât mi-a fost profesoară, am uitat toată franceza pe care o ştiam. Nu pentru că ea nu ar fi ştiut franceză, ci pentru că nu ştia sau nu voia să se apropie de noi. Nu ştia să se facă plăcută. Prin urmare, plecam de la orele ei de câte ori puteam. Apropierea umană dintre profesor şi elev este extrem de importantă pentru acesta din urmă. De multe ori, elevul iubeşte sau urăşte o materie pentru că iubeşte sau urăşte profesorul care i-o predă. Relaţia apropiată sufleteşte este cu atât mai necesară când vorbim despre un diriginte.

Ştiu că toată lumea îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să funcţioneze sistemul de educaţie în România. Şi mai ştiu că părerile nu sunt ascultate. În loc să mergem înspre bine, mergem înspre tot mai rău. Mai primim un manual de sport, mai scad salariile profesorilor, mai numărăm şcolile cu WC în curte şi aşa mai departe. Apoi ne amintim de rezultatele slabe de la examenele naţionale şi acuzăm profesorii că nu îşi fac treaba şi elevii că nu învaţă suficient. Sigur, fiecare îşi are partea lui de responsabilitate. Dar să nu uităm că peştele de la cap se împute. Şi atâta timp cât vom avea miniştri ai educaţiei care nu s-au ocupat aşa cum trebuie nici măcar de propria educaţie, nu văd cum s-ar putea ocupa eficient de educaţia altora.

15 sfaturi pentru antreprenorii începători

Articolul de fata a fost realizat special pentru antreprenorii incepatori, tinerii aflati la inceput de drum care, deseori, sunt complesiti de avalansa de sfaturi, carti, articole si bloguri care ii invata cum ar trebui sa fie, sa simta sau sa isi construiasca start-up-ul.

Articolul, aici: https://www.gomag.ro/blog/15-sfaturi-pentru-antreprenorii-incepatori/

1. Castigatorul intre crocodil si urs este determinat de terenul de lupta
Subtitlul de mai sus este doar un alt fel de a spune ca nu toata lumea se pricepe la toate. Treaba ta nu e sa faci totul privitor la startup – incepand de la planul de afaceri, pana la rezolvarea problemelor de logistica, marketingul si vanzarile, reinnoirea stocurilor, facturarea, livrarea, procesarea platilor, vorbitul la conferinte si alte cele.

In echipa ta alege oameni in care sa ai incredere, fiecare avand cunostinte temeinice intr-un anumit sector. Nu iti fie frica sa externalizezi munca daca simti ca nu te pricepi sau nu ai timp sa te ocupi singur de o anumita sarcina.

Cunoaste-ti atat punctele tari cat si punctele slabe dar, cand vorbesti cu partenerii, investitorii, clientii, furnizorii sau orice alt tip de stakeholderi, transforma-le pe cele slabe in atu-uri.

2. Ia decizii repede
Aceasta trasatura de caracter poate fi destul de dificil de obtinut pentru antreprenorii incepatori, dar daca esti in aceasta pozitie, nu uita niciodata ca timpul costa bani. Exista 24 de ore disponibile in fiecare zi si pe parcursul fiecareia in parte, primesti doar 10% din informatiile de care ai nevoie pentru a lua o decizie.

Insa nu uita cat impact are, acum, fiecare decizie pe care o iei. Pe baza informatiilor pe care le ai la dispozitie, ia orice hotarare obiectiv, pe fapte, nu pe ceea ce crezi tu ca e mai bine. Invata sa iei decizii repede pentru a trece la faza de executie fara sa pierzi o resursa atat de utila precum timpul.

3. Monitorizeaza-ti banii in permanenta
Adevarul este ca nu ajungi sa faci milioane de euro in primele 18 luni de la lansarea afacerii tale. Succesul se obtine in timp si dupa mult efort sustinut. Daca esti la inceput, e usor sa iti pierzi capul la prima suma mai mare pe care o castigi.

Ai grija la toate cheltuielile pe care le faci, vezi in ce investesti, cat e profitul si balanta firmei. Multe startup-uri ajung sa dispara de pe piata deoarece antreprenorii nu stiu cum sa isi administreze banii si sa evite cheltuielile inutile.

Gandeste-te cat esti dispus sa investesti in afacerea ta, in tine ca si antreprenor, in angajatii tai si alte aspecte ale business-ului. Fa-ti un plan dupa care sa te ghidezi si nu incerca sa faci parada cu banii pe care ii castigi cumparand lucruri extrem de scumpe, dar inutile.

4. Analizeaza-ti concurenta
In planul tau de afaceri, de la inceput, ar trebui sa stii clar cine sunt concurentii tai, cu cine te bati pentru primele pozitii in Google si pentru simpatia clientilor. Aceste informatii te ajuta sa inveti mai multe despre piata, despre asteptarile clientilor, despre strategiile si smecheriile pe care le face competitia.

Nu poti sa intri in arena nepregatit. Trebuie sa fii atent in permanenta la ce face concurenta pentru ca nu vrei sa ai si tu aceeasi strategie sau sa te trezesti penalizat din cauza black hat SEO pe care il face competitia pentru tine.

Ca sa iti fie mai usor, seteaza alerte in Google cu numele concurentilor tai, pentru a fi notificat la fiecare miscare pe care o fac acestia.

5. Lucreaza la propria imagine
In aceasta functie, imaginea ta este perceputa ca si imaginea firmei. Daca esti vazut ca un sef cu cerinte inumane, faci scandaluri sau esti surprins in ipostaze cel putin dubioase, te asigur ca si firma ta va fi evitata atat de catre clienti, cat si de posibili investitori.

In schimb, daca imaginea ta este una pozitiva, ai mai multe sanse sa obtii fonduri, clienti, comenzi, vanzari, aprecierea celor din jur si promovare gratuita.

6. Cauta un mentor sau cere sfaturi de la antreprenorii experimentati
Sfaturile altor antreprenori experimentati, chiar si ale unei singure persoane pe care o vezi in postura de mentor, pot fi extrem de pretioase. Acestia au trecut deja prin toate etapele de inceput ale unui business. E adevarat ca fiecare afacere trebuie abordata diferit dar, in esenta, lucrurile care depind de tine, de felul in care gandesti, vorbesti si actionezi pot fi invatate de la altii.

Asculta sfaturi si sugestii, cauta-le, invata mereu dar, in acelasi timp, muleaza aceste cunostinte dupa personalitatea ta. Nu e indicat sa incerci sa pari altcineva decat esti tu, e obositor si la un moment dat tot va trebui sa iti dai masca jos.

7. Invata cum sa angajezi SI cum sa concediezi
Ca si antreprenor, la inceput poate nu vei avea nevoie de o alta persoana care sa te ajute, mai ales daca afacerea ta este una de mici dimensiuni. Dar, daca vrei sa evoluezi si sa cresti, la fel trebuie sa se intample si cu business-ul tau.

Asta inseamna ca, pe parcurs, vei avea nevoie de ajutorul altor persoane si vei incepe sa formezi o echipa. In acest punct, trebuie sa stii cum sa ii alegi pe cei care merita sa lucreze pentru afacerea ta si cum sa renunti la cei care nu iti impartasesc visul sau care lasa de dorit la capitolul calitatea muncii prestate.

Cand angajezi, incearca sa alegi cei mai bine pregatiti oameni posibil. Oamenii sunt o componenta esentiala a oricarui business si cei talentati vor face o diferenta in ritmul de crestere al afacerii tale. Si nu te lasa pacalit de aparente. Poate un programator rocker, imbracat la tricou, care are mai mereu castile pe urechi este mai bun decat doi programatori de varsta medie, imbracati la costum si care nu ies in evidenta cu nimic.

La fel si cand vine vorba de concedieri: cand un angajat face greseli peste greseli, nu isi asuma responsabilitatea pentru erori, nu respecta fisa postului sau deadline-urile, nu respecta politica firmei etc. este momentul sa il lasi sa plece. Normal, e un moment in care sa fii diplomat si sa tratezi persoana respectiva, in continuare, cu respect.

8. Obisnuieste-te cu vorbitul in public
Ca si antreprenor incepator trebuie sa iti perfectionezi abilitatile de comunicare. Felul in care vorbesti cu clientii, prezinti firma potentialilor investitori sau iti motivezi angajatii, face diferenta dintre succesul comunicarii si esec. Problema e ca nu toti oamenii sunt buni la vorbitul in public si unii chiar au o fobie greu de depasit.

In ceea ce te priveste, vorbitul in public nu este o alegere; trebuie sa iti depasesti frica altfel cum ii vei convinge pe stakeholderi ca merita sa iti acorde atentie?

Daca ai nevoie de ajutor, nu e nicio rusine sa apelezi la traineri specializati care te invata totul privitor la meseria de antreprenor. Cu siguranta, unul dintre cei mai apreciati traineri, speakeri si antreprenori din Romania este Lorand Soares Szasz, ale carui carti, seminarii si workshop-uri ti le recomand daca vrei sa inveti lucruri concrete despre cum sta treaba in antreprenoriat.

9. Nu astepta o vesnicie pentru a-ti lansa afacerea
In eCommerce ca si in cadrul oricarei afaceri mereu este loc de mai bine: produsul poate fi imbunatatit, strategia de marketing la fel, precum si modul in care comunici cu clientii. Insa daca astepti ca afacerea ta sa fie perfecta pentru a o lansa, iti recomand sa o lasi balta.

Deseori nici nu stii ce poate fi imbunatatit pana nu primesti feedback de la clienti si parteneri. Este nevoie sa faci unele greseli pentru a creste si sa iti asumi riscuri. Fara acestea nu mai esti antreprenor, iar afacerea ta intra intr-un con de umbra, disparand in cele din urma.

E nevoie de idei indraznete pentru a suprinde si a acapara piata romaneasca. Nu iti fie frica sa pasesti in fata.

10. Creeaza o scurta descriere a afacerii tale
Iti recomand sa ai o descriere succinta si relevanta a startup-ului tau de fiecare data cand cineva te intreaba care e treaba cu firma ta, fie ca este vorba de investitori, parteneri, furnizori, clienti sau alti stakeholderi. In aceasta descriere ar trebui sa incluzi cu ce se ocupa firma ta si ce probleme rezolva. E important sa fie scurta, de cel mult 30 de secunde.

Nu te intinde intr-o oda a afacerii tale, nimeni nu este interesat sa te asculte prea mult daca nu oferi valoare vorbelor tale. In cazul in care discuti cu un potential investitor, pregatesti si un pitch aditional cu detalii despre modul in care functioneaza firma si ce avantaje ar avea daca ar investi in dezvoltarea acesteia.

11. Invata sa prioritizezi si sa te concentrezi
In fiecare zi esti bombardat cu o multime de informatii, din toate partile. Unele sarcini pe care le ai de rezolvat sunt urgente, altele mai putin importante si pot fi lasate pe mai tarziu. Este esential sa stii cum sa faci diferenta dintre task-uri si sa prioritizezi.
Foloseste matricea Urgent/Important a lui Stephen Covey, instrumente si aplicatii de organizare a timpului in mod eficient cum ar fi Kanban, Trello, MindMeister, Wunderlist, Google Calendar si Google Drive.

12. Determinarea este cel mai important semnal al succesului viitor
Devii antreprenor si creezi o afacere pentru ca iti vine o idee, poate originala, poate nu. Dar aceasta idee este combustibilul care iti alimenteaza planurile de afaceri si te tine treaz noptile, cand incerci sa rezolvi problemele aparute sau sa faci cea mai buna strategie existenta pe piata.

Cand te lovesti in mod repetat de ziduri si esti gata sa renunti, atunci e momentul sa iti amintesti cat de tare crezi in ideea ta. Niciun antreprenor de succes nu a avut un drum usor in fata pentru a-si creste afacerea.

De exemplu, la inceput, lui Walt Disney i s-a spus ca nu e suficient de creativ, in timp ce azi, este cunoscut ca unul dintre cele mai mari genii creative ale secolului 20. Bill Gates a vazut una dintre ideile in care credea cel mai mult, Traf-O-Data, transformandu-se intr-un dezastru, dar azi Microsoft l-a dus pe lista celor mai bogati oameni din lume.

Despre Steve Jobs stim cu totii, a fost dat afara din propria companie dar nu a renuntat la visul de a construi cel mai bun hardware, cu cel mai bun software din lume. Jan Koum, co-fondatorul WhatsApp, a emigrat din Ucraina in California la 16 ani, impreuna cu mama si bunica. La inceput, se intretineau din salariul de babysitter al mamei si din banii pe care ii primea stergand podelele intr-un magazin alimentar. La 18 ani, s-a angajat ca inginer de infrastructura la Yahoo. Desi a fost la limita sa abandoneze proiectul WhatsApp, acesta l-a transformat intr-un miliardar.

13. Nu confunda activitatea cu cresterea
Fondatorii de startup-uri nu stiu intotdeauna ce inseamna crestere. Urmarirea vanity metrics cum sunt numarul de like-uri pe Facebook, numarul afisarilor anunturilor pe Display sau rata de deschidere a email-urilor nu este o crestere care iti ofera date importante pentru evolutia afacerii tale. Nici mutatul intr-un birou urias, aranjat de cei mai in voga si scumpi designeri. Nici participarea pe banda rulanta la toate evenimentele posibile si imposibile.

Cresterea inseamna atragerea de clienti si construirea unui produs de cea mai buna calitate. Doar urmarind lucrurile care conteaza – clientii si vanzarile – ai oportunitatea de a creste ca si antreprenor.
Ofera consimtamantul tau pentru ca noi sa iti putem trimite informariile si ofertele de care ai nevoie.

De ce eşuează antreprenorii români? De la confundarea banilor companiei cu propriul card până la căutarea unor directori care să fie clona lor

În România sunt peste 600.000 de companii înregistrate, din care 6.000 fac, deţin, controlează 61% din businessul total de 285 mld. euro. Din 6.000 de companii, mai mult de jumătate sunt multinaţionale. Businessurile antreprenoriale româneşti pot fi numărate pe degete, iar antreprenorii români care mai sunt în picioare, fără să fie urmăriţi de bănci, furnizori, Fisc, de scheletele din sertare, sunt şi mai puţini.

Continuarea articolului, aici: http://www.zf.ro/opinii/de-ce-esueaza-antreprenorii-romani-de-la-confundarea-banilor-companiei-cu-propriul-card-pana-la-cautarea-unor-directori-care-sa-fie-clona-lor-16757634

1. O explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.

Exact ca la bursă, un investitor adevărat sau un antreprenor adevărat este cel care are o vânzare la activ - ştie când să vândă -, nu cel care cumpără. Oricine poate cumpăra, dar cei care ştiu cum să vândă pot fi număraţi pe degete.

Fiind atât de îndrăgostiţi de afacerea pe care au creat-o, antreprenorii români nu reuşesc să se desprindă de ea, nu reuşesc să o mărite, fiind mai importantă întrebarea existenţială: dacă vând compania, eu ce mai fac, adică unde să mă mai duc la serviciu sau ce fac cu banii?

2. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul român nu apelează la consultanţi care să-i facă un RMN, considerând că atât timp cât au creat businessul nimeni nu poate şi mai mult decât ei. Aşa este, dar consultanţii pot fi câteodată distructivi, să vină cu o privire proaspătă înspre businessul antreprenorului în contextul unei evoluţii a pieţei.

Fiind băgat zi de zi în propriu business, antreprenorul pierde contactul cu realitatea, care se schimbă fără să anunţe în prealabil. Întreaga lume de business este plină de exemple de companii care au apărut de nicăieri şi care au fost înaintea trendurilor. Este adevărat că de foarte multe ori consultanţii vor să vândă idei de creştere şi mai puţin de restructurare, pentru că antreprenorul nu ar putea să accepte această idee şi în consecinţă nu ar cumpăra-o.

3. O explicaţie dată de administratorii judiciari care au văzut tone de bilanţuri este că antreprenorii români confundă compania lor cu propria lor puşculiţă. Adică iau bani din companie pentru a-i folosi personal sau pentru a întreţine familia. Din punct de vedere juridic, compania este o entitate clară, acţionarul este altceva, iar cel care conduce compania alt personaj distinct.

Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.

4. O altă explicaţie este legată de faptul că investiţiile pe termen lung, care nu ştii dacă îşi vor scoate banii, sunt finanţate din banii obţinuţi pe termen scurt. În acest fel se pune în pericol şi activitatea de bază din care face bani antreprenorul. Economia românească este plină de astfel de cazuri care au eşuat cu toate că au avut un business de bază ok. De cele mai multe ori investiţiile pe termen lung sunt finanţate din credite bancare care au luat în gaj activele bune în activitate. Pericolul din economia românească este că toţi care sunt sau vor să devină antreprenori cer băncilor să le finanţeze ideile pe termen lung, când rolul băncii este să finanţeze capitalul de lucru după ce investiţia a fost pusă pe picioare din banii acţionarilor.

5. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.
Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.

Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. În aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.

Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.

În 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.

Educaţia sexuală în şcoli este o necesitate

Nevoia educaţiei sexuale în şcoli este un adevăr care nu mai poate fi ignorat în condiţiile în care fenomenul mamelor minore este o realitate dovedită în România.

Un raport recent arată că peste 20.000 de adolescente au devenit mame, inclusiv sute de copile sub 15 ani (desi în Romania, teoretic, actul sexual cu minori sub 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani). Conform unor informaţii făcute publice în luna iunie a acestui an de organizaţia Salvaţi Copiii România, care cita date Eurostat, în Uniunea Europeana, România înregistrează cel mai mare număr de nașteri cu mame între 10 și 17 ani (adică 4,7% din totalul nașterilor din 2015). Rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare: 34 de naşteri la 1.000 de adolescente. România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tobago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3)", după cum informa "Salvaţi Copiii" la începutul verii. Situaţia a determinat Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale să atragă atenţia Guvernului României că a devenit urgentă adoptarea unei strategii naţionale pentru a asigura accesul tinerilor la educaţie sexuală şi consiliere privind sănătatea reproductivă.

Astfel de cifre ar trebui nu doar să ne pună pe gânduri, ci şi să ne convingă de faptul că asigurarea unei educaţii sexuale în rândul adolescentelor este absolut obligatorie în viitorul imediat şi pe termen lung. A ignora realitatea nu este o soluţie. A spune “adolescenţii nu trebuie să facă sex” nu este o soluţie. Adolescenţii din ziua de azi se dezvoltă trupeşte mult mai repede decât o făceau tinerii în urmă cu 30 de ani. În plus, ei sunt supuşi zilnic unui bombardament mediatic, în care sexul este un subiect obişnuită. La ştiri, în filme, în reclame, pe internet, în muzica pe care o ascultă, tinerii se izbesc mereu de problema sexului. Oricât ne-am dori noi, părinţii, să îi protejăm, nu o putem face. Nu putem să aşezăm deasupra lor un clopot de sticlă. Tinerii îşi vor dori să facă sex şi cel mai probabil vor găsi ocazia să o facă, chiar dacă noi vom încerca să-i împiedicăm.

Şi atunci, care este soluţia? Singura soluţie posibilă este să îi protejăm oferindu-le informaţiile de care au nevoie. Tinerii trebuie să fie informaţi asupa metodelor de a se proteja de bolile venerice şi asupra soluţiilor contraceptive, pentru ca elanul tinereţii să nu le distrugă sănătatea şi viaţa, să nu le pună în pericol educaţia.

O mamă foarte tânără îşi va abandona, cel mai probabil, studiile. Un tânăr care a contactat HIV va fi nenorocit pe viaţă. Singurul mod în care putem să le dovedim iubirea noastră este să le deschidem ochii, până nu e prea târziu. Acest lucru se poate face în familie, dar cel mai bine şi mai profesionist se poate face în şcoală, în cadru organizat, de către medici, psihologi şi alte persoane pregătite în acest sens.