Nu demult, când un
elev de clasa a X-a de la un liceu din Cluj-Napoca a fost dat afară de la ore
pentru că purta părul lung, mi-am amintit cum, la începutul anilor '90, într-un liceu din Baia Mare, elevii făceau grevă pentru a susţine
dreptul colegilor băieţi de a-şi lăsa plete. Se întâmpla la scurtă vreme după
Revoluţie, la puţin timp după ieşirea dintr-un regim oprimant, când setea de
libertate era mai mare decât oricând. În foarte scurtă vreme, tinerii învăţaseră
să îşi spună părerea şi să îşi ceară drepturile. M-am numărat printre acei
tineri şi sentimentul că lupt pentru dreptate a fost minunat.
Vorbim despre adolescenţi. Despre
oameni în formare aflaţi la vârsta tuturor întrebărilor, a descoperirii de
sine, a afirmării propriei identităţi. De când e lumea, oamenii îşi exprimă
personalitatea şi prin hainele pe care aleg să le poarte. La adolescenţi,
această nevoie e colosală. La fel ca nevoia de libertate, pe care, odată ajunşi
adulţi, avem tendinţa să o considerăm mai puţin importantă.
Şi atunci, să îi silim pe aceşti
tineri să poarte uniformă, sau nu? Căci, cu siguranţă, cei mai mulţi adolescenţi
nu îşi vor dori ca şcoala lor să adopte o uniformă. Vor dori, probabil, un semn
distinctiv, prin care să îşi afirme apartenenţa la acel liceu, cu atât mai mult
cu cât acesta este unul de elită. Vor fi mândri să poarte o insignă sau un alt
accesoriu specific acelei instituţii de învăţământ. În schimb, cei care vor
dori să le impună tinerilor o uniformă sunt profesorii şi unii părinţi. Ei îi
doresc pe elevi cuminţi şi ascultători. Doar că un adolescent ascultător este o
contradicţie în termeni.
Cred că o uniformă şcolară este
potrivită pentru elevii de vârste mici. Ei au tendinţa să îşi murdărească şi să
îşi uzeze hainele mult mai repede, pentru că sunt neastâmpăraţi şi nu ştiu să
aibă grijă de îmbrăcăminte. Astfel, soluţia ar fi oarecum utilă. În ceea ce îi
priveşte pe elevii de gimnaziu şi liceu, cred că sunt necesare doar anumite
limite care impun îmbrăcarea unei ţinute decente. Desigur, acest termen poate
isca numeroase discuţii. Ce e decent pentru o fată de 16 ani nu e neapărat
decent pentru bunica ei. Ideea e să nu fie lăsate descoperite zone prea mari de
piele: decoltee foarte adânci, bluze care lasă abdomenul gol, cămăşi extrem de
transparente. În general, lucruri care ne fac să etichetăm persoana respectivă într-un
fel care nu i-ar face cinste.
Poate că unii vor spune că în lume există
licee foarte respectate, licee de tradiţie care au adoptat uniforma. Însă, la
noi, despărţirea de comunism, de uniforma din nylon impusă, care făcea orice
fată să arate ca o băbătie, e încă recentă. În mentalul colectiv, ideea de
uniformă este asociată cu o constrângere, cu o restrângere a libertăţii de
exprimare, cu o nivelare a personalităţii. Ei au tradiţia în spate, noi avem
comunismul în cârcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu