Cititul trebuie cultivat la copiii de toate vârstele. Copiii citesc cu drag cărțile personalizate.

Editura Elefantul Meu aduce în premieră în România cărțile personalizate pentru copii cu posibilitatea de a personaliza inclusiv ilustrațiile poveștilor

Copiii citesc cu drag cărțile personalizate cu numele și poza lor

Titluri noi de cărți pentru copii cu ilustrații personalizate si numele lor în poveste

De ce au cărțile personalizate succes? Citeste aici despre autorii poveștilor și ilustratorii care dau culoare cărților

ce spun copiii, părinții și profesorii despre cărțile personalizate Elefantul Meu

O carte personalizată este o carte unică și proprie a fiecărui cititor în parte. E un mod creativ de a valorifica în mintea fiecăruia atât povestea, cât și ceea ce ne identifică ca prim pas - numele.

Carti acordeon pentru bebelusi, format A5: in Noapte Meserii cand va fi mare in Calatorie Dinozaurii Nou Nascut in Livada cele 4 anotimpuri in Padure

Carti cu povesti pentru copii, frumos ilustrate, format A4: Craciunul este minunat! Crocodilul care nu putea plange Cele sapte printese Povesti personalizate de noapte buna Jurnalul de bord Cartea in care copilul tau salveaza Jurassicul La ZOO Melissa Comoara Robin Regatul celor patru anotimpuri Pungasii din Padurea Neagra Africa si micutul elefant Albastru

carti personalizate pentru copii - copiii citesc mai multe si inteleg pentru ca iubesc cartile pe care le citesc

Cartile cu ilustratii pentru copii - edituri din Romania care incurajeaza lectura

Povestile ilustrate dezvolta copiii de la cele mai mici varste

USRPLUS pentru educație

USR PLUS pentru Educație, prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

USR PLUS pentru Educație reprezintă efortul unificat pentru a face încă un pas către îndeplinirea idealului "România educată".

Pagina este dedicată în totalitate educației, fiind prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

Principiile cheie de funcționare sunt informația și transparența.

Vă invit să ne urmăriți pentru informații pe larg, detaliate și cu date clare în ceea ce privește progresul pe care îl facem în direcția îmbunătățirii calității educației, prin reforme și investiții.

 A fost creată comunitatea USR PLUS pentru Educație pentru a transparentiza modul în care se lucrează în Parlamentul României și în care se iau decizii cu impact asupra a generații întregi.

Ne dorim să vă aflăm părerile și ideile, iar voi să știți că sunteți bine reprezentanți și că oameni ca voi muncesc pentru reforma educației.

Cine sunt cei care și-au asumat misiunea de a reforma educația din România?

Noi suntem cei 8. Oameni care și-au pus pe pauză proiectele personale și profesionale pentru o misiune mai mare: aceea de a schimba România în bine, luptându-se cu inerția unui sistem educațional bolnav, nefuncțional, corupt. Suntem senatori și deputați USR PLUS din grupul de lucru pe educație din Parlamentul României care ne reunim zilnic cunoștințele, energia și intenția de schimbare pentru a le oferi copiilor români șansa la o educație ca afară. Pentru a păstra talentele în țară. 8 oameni cu zero toleranță la mediocritate, corupție și favoritisme.

Va fi ușor? Nu. Dar vom face tot ce ține de noi să se întample. Și deși nu avem majoritate parlamentară și multe din inițiativele noastre s-au lovit de zidul corupt, știm că împreună reușim: forța comunității și presiunea civilă la care îi vom supune cu ajutorul vostru vor da rezultate.

Alătură-te și tu în comunitate! Devino ambasador al educației performante și corecte.

Află mai multe despre activitatea fiecărui parlamentar pe pagina proprie: Ștefan Pălărie, Silvia Dinică, Irineu Darău, Cosmin Poteraș, Andrei Miftode, Brian Cristian, Daniel Toda, Cristian Paul Ichim.

Iată care sunt prioritățile strategice ale grupului de lucru pe Educație din Parlament pentru cea de-a doua sesiune parlamentară. Se lucrează intens la optimizarea legilor existente, cu focus pe:

Management și guvernanță școlară: creșterea calității programelor de formare continuă a profesorilor, depolitizarea sistemului de învățământ

Transparenta în învățământul superior

Creșterea calității învățământului preuniversitar: catalogul electronic, modificarea legii privind asigurarea calității în învățământ, digitalizarea educației (curriculum, manuale, infrastructura, vouchere digitale)

Masă Caldă în școli și extinderea programului “Școală după școală

Finanțarea mai bună a sistemului educațional

Educația timpurie

Fii parte din schimbare!

Iată care este parcursul sinuos al unei legi, de la depunere inițiativă, trecând prin dezbatere și vot în ambele Camere și până la promulgare și publicare în Monitorul Oficial.

Uneori, de la o idee la cadrul legal de aplicare a ei poate trece mult timp. Căutăm să fluidizăm acest proces, să îl facem cât mai scurt și mai eficient. Lucrăm cu atenție la modificările pe amendamente, consultăm experți, pentru ca legile rezultate să fie în folosul oamenilor, cuprinzătoare și de ajutor. Mai ales că vorbim despre subiectul sensibil, esențial, al educației.

Parlamentul Educației - Elevii Maramureșeni s-au întâlnit cu reprezentanți din Camera Deputaților

Deputatul USR PLUS Brian Cristian a fost primul parlamentar din Maramureș care a dat curs invitației la dialog în proiectul Parlamentul Educației, inițiat de Consiliului Județean al Elevilor care în parteneriat cu Consiliul Național al Elevilor. 

Vicepreședintele Consiliului Județean al Elevilor Maramureș, Șepși Roberta, eleva Colegiului Economic Nicolae Titulescu din Baia Mare, a fost cea care s-a prezentat la întâlnirea ce a avut loc chiar la Cabinetul Europarlamentarului Dragoș Pîslaru în Baia Mare.

Un dialog constant cu toți factorii implicați în procesul educațional este principala motivație pentru Deputatul Brian Cristian în contextul prezenței sale și în comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Pe baza dialogului purtat, elevii și-au prezentat prioritățile pentru perioada următoare și au fost abordate subiecte precum

- modificarea costului standard per elev, 

- cuantumul minim pentru burse, 

- servicii de consiliere și orientare în carieră, 

- combaterea bullying-ului.

"Mi-am propus ca în perioada următoare să am o serie de întâlniri și cu reprezentanți ai profesorilor și ai asociațiilor de părinți. E nevoie să identificăm oportunitățile de reformă a sistemului de învățământ pentru a crește calitatea și accesul la finanțare" a declarat deputatul USR PLUS Maramureș, Brian Cristian, în urma acestei întâlniri.

Cea de a 2-a întâlnire a elevilor, a avut loc joi, 28 ianuarie 2021, deputatul Gabriel Zetea. La întâlnire au participat Dan Buciuman, președintele Consiliului Județean al Elevilor Marmaureș și vicepreședintele Roberta Șepsi. „A fost un <interviu> care mi-a făcut plăcere pentru că am întâlnit doi tineri foarte bine ancorați în realitatea momentului și, în special, la curent cu toate noutățile care privesc Legea Educației Naționale”, a declarat deputatul PSD Maramureș, Gabriel Zetea.

Prima și cea mai spinoasă problemă ridicată de conducerea Consiliului Județean al Elevilor Maramureș este alocarea a sub 3% din PIB pentru educație, deși ar trebui să se aloce minimum 6%, mai ales în condițiile actuale. Deputatul PSD, Gabriel Zetea a declarat că el, personal, susține redeschiderea școlii și reluarea cursurilor în format fizic, pentru că, dacă în mediul urban, elevii au șansa la o conexiune rapidă la internet, în mediul rural lucrurile stau mult mai rău, iar în întreaga țară, sute de mii de elevi sunt privați de dreptul lor gratuit la educație.

Atât Dan Buciuman, cât și Roberta Șepși au pus întrebări punctuale privind problemele existente în educație și au propus soluții pertinente care să permită mai multă autonomie școlilor și elevilor de a propune materii în cadrul programului cadru. Întâlnirea a fost un succes urmând ca, periodic, deputatul PSD Gabriel Zetea să aibă astfel de întâlniri cu reprezentanții elevilor, iar propunerea a fost ca, respectând măsurile de distanțare, să participe și alți colegi. ”Elevii sunt cu adevărat o voce care poate fi auzită atât la nivel local, cât și la nivel central”, a subliniat deputatul PSD Maramureș, Gabriel Zetea.

Vom fi toată viața copiii părinților noștri

Adolescența e perioada câd tinerii simt nevoia să își ia zborul, să își încerce propriile aripi și să vadă dacă sunt în stare să se descurce pe cont propriu. Zidul pe care îl pun între ei și părinți este resimțit ca dureros de către cei din urmă, și mulți părinți nu știu cum să reacționeze.

Țin minte că, atunci când eram adolescentă, cel mai mult mă enervau întrebările părinților care încercau să afle ce mai e cu viața mea. Aveam o grămadă de secrete față de ei și mi se părea normal să fie așa.

Mi-am amintit asta aseară, când eram la magazin și vorbeam cu mama la telefon. Când să închid, mi-a spus să nu mă culc prea tâziu și să mă odihnesc bine. I-am reproșat că mă dădăcește și am glumit spunându-i că vrea să mă bage în pat la 20,30 și să-mi ia tableta, ca unui copil. Și am râs amândouă. Dacă mi-ar fi făcut așa ceva în adolescență, cel mai probabil aș fi făcut o criză de nervi.
Adevărul e că rămânem toată viața copiii părinților noștri. Ei nu vor înceta niciodată să ne privească protector și să încerce să ne ajute.

Acum două seri, când m-am întors de la serviciu, am găsit în apartamentul unde locuiesc singură un brăduț foarte frumos. Era deja montat în suport și aștepta doar să fie împodobit. Apucasem să le spun părnților mei că aș vrea să mă ducă cu mașina lor până la marginea orașului, să îmi cumpăr un brad. Iar ei, în aceeași zi, mi-au făcut cadou unul. A fost cea mai frumoasă surpriză pe care mi-o puteau face de Crăciun. Și nu m-am bucurat atât că m-au scutit de o cheltuială, cât pentru sentimentul de siguranță, de protecție pe care mi l-au dat prin gestul lor.

La urma urmei, asta înseamnă familia. Siguranța că poți avea încredere în cei de lângă tine, și că ei vor încerca să te ajute în orice situație. Sigur, cu prietenii e la fel. Numai că relațiile de prietenie arareori durează o viață. Prietenii vin și pleacă. Însă familia rămâne. Asta încerca să îmi spună mama în adolescență, când făceam tot posibilul să îmi ignor familia și când îmi idolatrizam prietenii. Pe care în scurt timp, printr-un concurs de împrejurări, i-am pierdut.

De Crăciun, e cazul să fim mai blânzi. Să ne împăcăm cu noi înșine, cu părinții și cu prietenii noștri. Să ne gândim că, chiar dacă ne-au greșit, nici noi nu suntem perfecți și probabil că nu ne-am fi descurcat mult mai bine într-o situație similară.

Cum învăţăm în vacanţă?

E vară, e soare, e vacanţă. Ce ar trebui să facă elevii? Ce vor ei, ar replica, probabil, elevii înşişi. Şi, desigur, ar avea dreptate. Cu câteva nuanţe.

Mintea adolescenţilor este ca un burete care absoarbe din jur tone de informaţii. De cele mai multe ori, ei sunt nevoiţi să aboarbă lecţiile din clasă şi din manuale. În vacanţă, însă, ei doresc să se odihnească, să se relaxeze, să se distreze. Şi chiar asta trebuie să facă. Însă nu înseamnă că, distrându-se, nu pot învăţa în continuare.

Dacă aş fi din nou adolescent, cel mai mult mi-aş dori ca în vacanţa de vară să călătoresc în străinătate. Să-mi iau rucsacul şi să plec în lume. Aş putea alege excursiile organizate sau aş putea, pur şi simplu, să explorez ţări în care nu am mai călătorit până acum. Călătoriile sunt cel mai plăcut mod de a acumula cunoştinţe. Dacă cunoşti măcar o limbă străină, la nivel de conversaţie, şi dacă ai un telefon, pentru a putea accesa hărţi, este imposibil să nu te descurci. Desigur, nu orice tânăr îşi poate permite să călătorească. Unii au o situaţie financiară precară. Dar chiar şi în astfel de cazuri se pot găsi soluţii, cu cazare la alţi tineri acasă, spre exemplu. În orice caz, reţelele sociale şi proiectele şcolare internaţionale oferă tinerilor români o deschidere nebănuită, şi lor le este astăzi mai uşor ca oricând să îşi facă prieteni în alte ţări.

Cel mai potrivit mod de a cunoaşte o cultură străină este să stai de vorbă cu oamenii. Să te amesteci cu localnicii, să locuieşti cu ei, să vorbeşti cu ei, să vizitezi locurile pe care ei le frecventează, şi nu doar obiectivele turistice pe care le găseşti prin ghiduri. Sigur, nici ghidurile turistice nu sunt de lepădat: când mergi într-un oraş străin, ar trebui să ai deja o idee despre principalele atracţii din repsectiva localitate, despre ocupaţiile localnicilor şi despre obiceiurile lor.

Nu este important ce ţară alegi să vizitezi. Orice cultură are de oferit o grămadă de lucruri interesante şi frumoase. Va fi o provocare şi un deliciu să descoperi lucrurile care te apropie de acei oameni, dar şi lucrurile pe care ei le fac, le gândesc sau le spun diferit. Totuşi, asigură-te că nu mergi într-o zonă periculoasă, măcinată de războaie sau conflicte interne ori de ameninţări naturale.

Dacă vei opta pentru o excursie în străinătate, vara ţi se va părea mai lungă, mai interesantă, iar perspectiva ta asupra lumii va începe să se schimbe. Vei învăţa mai multe despre diversitate, despre toleranţă, abilităţile tale de comunicare se vor îmbunătăţi şi, nu în ultimul rând, vei deveni mai curios faţă de lumea din jur. Iar a fi curios este primul pas spre înţelepciune.

Copilul meu nu-i premiant

 „Sîntem o familie normală. Avem studii superioare, am fost premianţi şi olimpici amîndoi (eu mai puţin, doar la partea umană, soţul – universal), deci consider că pot vorbi pertinent.

Am urmat „cursul vieţii“ şi am primit în dar primul copil. Crescînd, a venit şi vremea grădiniţei, cea cu două educatoare. La una plîngea copilul, la cealaltă plîngeam noi, părinţii. Apoi, firesc, conform „cursului vieţii“ – şcoala.”

La gimnaziu, totul a luat-o razna destul de repede, faţă de ritmul molcom cu care ne obişnuiserăm deja. În primul rînd, crescuse copilul şi gîndea (gîndea!) singur, nu ne mai puteam ascunde comentariile şi nemulţumirile care începuseră să apară cu privire la sistemul de învăţămînt, deoarece le percepea şi fără să le audă de la noi.

...Şi acel obsedant „mami, nu mai vreau la şcoală!“...

Pe scurt: mate nu prea fac că s-au ales cu proful de mate diriginte (de unde intrarea în sistemul de meditaţii, care nu face obiectul acestei scrieri). Istorie: se dictează şi se umple tabla, se umplu pagini întregi de caiet, cu date şi războaie care trebuie memorate pînă la lecţia următoare, şi apoi uitate. Geografie – aici predă directoarea, care lipseşte frecvent, dar îi poate chema cu o oră mai devreme într-o zi cu şase ore, oră la care să nu vină în final, pentru că a avut consiliu (de care nu ştia?). Muzică: atunci cînd ştii că un elev nu are voce, îl umileşti să cînte în faţa clasei, ani de zile, excluzîndu-i nota 10 şi motivînd că şi la mate, dacă n-ai talent, nu iei 10??? Păi, la mate, dacă ai creier şi faci meditaţii, poţi lua 10, dar nu poţi să devii „cu voce“ nici după un milion de lecţii de canto! Aşa cred eu, cel puţin, şi faza cu matematica şi meditaţiile a fost deja dovedită. Franceza: intri tu, profesor, la prima oră din an şi, în loc de „bună-ziua, să facem cunoştinţă“ – că eşti nouă –, îi ameninţi că le dai 2 dacă nu-ştiu-ce. Religie: dictare şi copiere de pe tablă cît e ora de lungă. Desen: dictare şi copiere de pe tablă cît e ora de lungă, în termeni care n-au nici o legătură cu nivelul clasei respective. Sport. Aţi mai pomenit să nu-i placă ora de sport cuiva? Ei bine, da – copilului meu. Stai tu, profesor, pe margine, de vorbă cu celălalt profesor şi le arunci cîte o minge pe grupe de fete şi băieţi – jucaţi-vă volei şi fotbal, că noi vorbim. Nu orice copil e cîine, să fugă după os. Nu orice copil e turmă. Română: aici e mai complicat, nu că nu ar fi o profesoară bună, dar e un specimen ciudat, faţă de care nu prea ştii ce să simţi cînd nu simţi frică. Faptele ar fi că vine la jumătatea orei, uneori nu predă, dă tone de teste pe care nu le mai aduce nici anul următor şi alte tone de teme pe care, în condiţiile în care ieşi la ora 18,50 şi a doua zi intri la 11,00, trebuie să le faci, dintr-o culegere de 1 kg, indiferent ce materii mai ai în ziua respectivă. Chimie: intri tu, profesor, în clasă, şi le dai de lucru cinci minute, că ai de vorbit la telefon. Şi nu o oră faci asta, nici două, ci îţi faci un obicei, că merge. Etc. etc. Cursul vieţii fiicei mele a devenit vădit: dictare, memorare, turmă. În şapte ani de şcoală nu a întrebat-o nimeni, niciodată, indiferent la ce materie, ce crede ea despre absolut orice ar putea crede cineva ceva.

Continuarea articolului, aici: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/copilul-meu-nu-i-premiant

Pro sau contra uniformă?

Nu demult, când un elev de clasa a X-a de la un liceu din Cluj-Napoca a fost dat afară de la ore pentru că purta părul lung, mi-am amintit cum, la începutul anilor '90, într-un liceu din Baia Mare, elevii făceau grevă pentru a susţine dreptul colegilor băieţi de a-şi lăsa plete. Se întâmpla la scurtă vreme după Revoluţie, la puţin timp după ieşirea dintr-un regim oprimant, când setea de libertate era mai mare decât oricând. În foarte scurtă vreme, tinerii învăţaseră să îşi spună părerea şi să îşi ceară drepturile. M-am numărat printre acei tineri şi sentimentul că lupt pentru dreptate a fost minunat.

          Vorbim despre adolescenţi. Despre oameni în formare aflaţi la vârsta tuturor întrebărilor, a descoperirii de sine, a afirmării propriei identităţi. De când e lumea, oamenii îşi exprimă personalitatea şi prin hainele pe care aleg să le poarte. La adolescenţi, această nevoie e colosală. La fel ca nevoia de libertate, pe care, odată ajunşi adulţi, avem tendinţa să o considerăm mai puţin importantă.

          Şi atunci, să îi silim pe aceşti tineri să poarte uniformă, sau nu? Căci, cu siguranţă, cei mai mulţi adolescenţi nu îşi vor dori ca şcoala lor să adopte o uniformă. Vor dori, probabil, un semn distinctiv, prin care să îşi afirme apartenenţa la acel liceu, cu atât mai mult cu cât acesta este unul de elită. Vor fi mândri să poarte o insignă sau un alt accesoriu specific acelei instituţii de învăţământ. În schimb, cei care vor dori să le impună tinerilor o uniformă sunt profesorii şi unii părinţi. Ei îi doresc pe elevi cuminţi şi ascultători. Doar că un adolescent ascultător este o contradicţie în termeni.

          Cred că o uniformă şcolară este potrivită pentru elevii de vârste mici. Ei au tendinţa să îşi murdărească şi să îşi uzeze hainele mult mai repede, pentru că sunt neastâmpăraţi şi nu ştiu să aibă grijă de îmbrăcăminte. Astfel, soluţia ar fi oarecum utilă. În ceea ce îi priveşte pe elevii de gimnaziu şi liceu, cred că sunt necesare doar anumite limite care impun îmbrăcarea unei ţinute decente. Desigur, acest termen poate isca numeroase discuţii. Ce e decent pentru o fată de 16 ani nu e neapărat decent pentru bunica ei. Ideea e să nu fie lăsate descoperite zone prea mari de piele: decoltee foarte adânci, bluze care lasă abdomenul gol, cămăşi extrem de transparente. În general, lucruri care ne fac să etichetăm persoana respectivă într-un fel care nu i-ar face cinste.

           Poate că unii vor spune că în lume există licee foarte respectate, licee de tradiţie care au adoptat uniforma. Însă, la noi, despărţirea de comunism, de uniforma din nylon impusă, care făcea orice fată să arate ca o băbătie, e încă recentă. În mentalul colectiv, ideea de uniformă este asociată cu o constrângere, cu o restrângere a libertăţii de exprimare, cu o nivelare a personalităţii. Ei au tradiţia în spate, noi avem comunismul în cârcă.