Am fost o elevă bună. Foarte bună la câteva materii, aşa şi aşa la altele. Îmi plăceau limba şi literatura română, literatura universală, limbile străine. Nu îmi plăceau chimia şi fizica.
La fizică, atâta timp cât am urmat un profil real, aveam mereu media 5. Era ca un blestem de care nu puteam să scap. O singură dată, în viaţa mea de elevă, am rămas corigentă. S-a întâmplat în trimestrul al doilea din clasa a X-a, la chimie organică.
La chimie ni se schimbau mereu profesorii. Poate de aceea nu am priceput, până în clasa a X-a, regulile de bază ale scrierii formulelor. Când aveam teste, fie copiam, fie scriam formulele aproape la întâmplare. Am meritat să rămân corigentă, chiar eram pe dinafară.
În clasa a X-a am avut o profesoară tare frumoasă. Colegii băieţi îi spuneau “Piersicuţa”, pentru că avea un ten perfect, rozaliu şi pufos. După cum vă puteţi da seama, a fost destul de strictă cu noi, dar nu am blamat-o niciodată. Eram conştientă că are tot dreptul să îmi dea note mici. În plus, zâmbea aşa de frumos, încât nu mă puteam supăra pe ea.
În trimestrul al treilea m-am pus la punct cu chimia organică şi am obţinut o medie onorabilă. Aşa că am trecut clasa cu bine. În anul următor, iar ni s-a schimbat profesoara.
După ce am absolvit facultatea, am revenit în oraşul natal. Pe stradă mă întâlneam frecvent cu “Piersicuţa”. O salutam, dar nu ne opream niciodată să vorbim. Eram sigură că nu mă mai ţine minte. Când îţi trec prin viaţă sute de elevi, e greu să-i mai ştii pe toţi.
Anul trecut ne-am întâlnit iar, şi de data asta m-a oprit să vorbim. M-a rugat să o iert pentru ce mi-a făcut, spunându-mi că era tânără şi nesăbuită. Am fost foarte surprinsă să aflu nu doar că mă ţinea minte, dar că avea şi mustrări de conştiinţă din cauza mea. Am asigurat-o că nu am urât-o niciodată şi că lecţia ei mi-a prins bine. “Piersicuţa” rămăsese la fel de frumoasă.
De abia atunci, după întâlnirea de anul trecut, am realizat că purtasem atâta vreme o piatră pe suflet. A fost nevoie de un zâmbet şi de o părere de rău ca ea să dispară. Nicodată nu e prea târziu pentru asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu