Vom fi toată viața copiii părinților noștri

Adolescența e perioada câd tinerii simt nevoia să își ia zborul, să își încerce propriile aripi și să vadă dacă sunt în stare să se descurce pe cont propriu. Zidul pe care îl pun între ei și părinți este resimțit ca dureros de către cei din urmă, și mulți părinți nu știu cum să reacționeze.

Țin minte că, atunci când eram adolescentă, cel mai mult mă enervau întrebările părinților care încercau să afle ce mai e cu viața mea. Aveam o grămadă de secrete față de ei și mi se părea normal să fie așa.

Mi-am amintit asta aseară, când eram la magazin și vorbeam cu mama la telefon. Când să închid, mi-a spus să nu mă culc prea tâziu și să mă odihnesc bine. I-am reproșat că mă dădăcește și am glumit spunându-i că vrea să mă bage în pat la 20,30 și să-mi ia tableta, ca unui copil. Și am râs amândouă. Dacă mi-ar fi făcut așa ceva în adolescență, cel mai probabil aș fi făcut o criză de nervi.
Adevărul e că rămânem toată viața copiii părinților noștri. Ei nu vor înceta niciodată să ne privească protector și să încerce să ne ajute.

Acum două seri, când m-am întors de la serviciu, am găsit în apartamentul unde locuiesc singură un brăduț foarte frumos. Era deja montat în suport și aștepta doar să fie împodobit. Apucasem să le spun părnților mei că aș vrea să mă ducă cu mașina lor până la marginea orașului, să îmi cumpăr un brad. Iar ei, în aceeași zi, mi-au făcut cadou unul. A fost cea mai frumoasă surpriză pe care mi-o puteau face de Crăciun. Și nu m-am bucurat atât că m-au scutit de o cheltuială, cât pentru sentimentul de siguranță, de protecție pe care mi l-au dat prin gestul lor.

La urma urmei, asta înseamnă familia. Siguranța că poți avea încredere în cei de lângă tine, și că ei vor încerca să te ajute în orice situație. Sigur, cu prietenii e la fel. Numai că relațiile de prietenie arareori durează o viață. Prietenii vin și pleacă. Însă familia rămâne. Asta încerca să îmi spună mama în adolescență, când făceam tot posibilul să îmi ignor familia și când îmi idolatrizam prietenii. Pe care în scurt timp, printr-un concurs de împrejurări, i-am pierdut.

De Crăciun, e cazul să fim mai blânzi. Să ne împăcăm cu noi înșine, cu părinții și cu prietenii noștri. Să ne gândim că, chiar dacă ne-au greșit, nici noi nu suntem perfecți și probabil că nu ne-am fi descurcat mult mai bine într-o situație similară.

Când de Crăciun facem mai mult rău decât bine

Atunci când dorim să oferim un cadou de Crăciun cuiva drag, trebuie să cumpănim bine. Oamenii sunt adesea imprevizibili. S-ar putea ca darul ales de noi să nu fie cel mai potrivit și să nu îi placă celui căruia îl oferim. Și asta nu e o tragedie, atât timp cât este vorba despre o carte, un CD cu muzică sau o pereche de mănuși.

Dar ce te faci atunci când cadoul este însuflețit?

Citeam deunăzi o știre despre cum mai multe adăposturi de animale din Germania au interzis adopțiile în perioada Crăciunului. Adăposturile vor fi deschise pentru vizitare, însă adopțiile vor reîncepe de abia în luna ianuarie, după ce trece entuziasmul sărbătorilor.
De ce a fost necesară o astfel de măsură? Pentru că mulți au proasta idee de a face cadouri surpriză constând într-un animăluț. Fără a ști măcar dacă respectiva persoană își dorește un câine sau dacă este dispusă să îngrijească unul atâta timp cât el trăiește. Un câine are nevoie să îi aloci mult timp, să îl scoți la plimbare cel puțin de două ori pe zi, să îl periezi, să îl speli, să îi dai mâncare și apă, să îl duci la veterinar. Un câine nu rămâne veșnic ghemotocul de puf care îți topește inima atunci când îl vezi în adăpost, alături de mama lui.

În plus, și acesta a fost argumentul celor care au luat decizia întreruperii adopțiilor în perioada Crăciunului, un câine are sentimente. Adevărul este că numai cine nu a avut niciodată un câine nu știe asta. Câinii se atașează de stăpânii lor și suferă și atunci când aceștia lipsesc de acasă câteva ore. A fi abandonat este o tragedie la fel de mare pentru un câine cum este pentru un om. Iar oficialitățile din Germania au constatat că, imediat după sărbători, numărul câinilor aruncați pe străzi crește simțitor. Un semn clar că oferirea de căței în dar nu poate fi o idee bună.

De Crăciun, toți ne dorim să facem daruri drăguțe, originale, simpatice. Dar trebuie să ne gândim în primul rând dacă, prin alegerea noastră, nu facem mai mult rău decât bine. Nu avem voie să îi rănim pe cei din jur, chiar dacă aceștia sunt ființe cu patru picioare. Iar dacă vrem într-adevăr să oferim o bucurie unui patruped, atunci putem noi să adoptăm unul. Dar, ca să nu regretăm mai târziu, e mai bine să facem gestul acesta după sărbători.