USRPLUS pentru educație

USR PLUS pentru Educație, prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

USR PLUS pentru Educație reprezintă efortul unificat pentru a face încă un pas către îndeplinirea idealului "România educată".

Pagina este dedicată în totalitate educației, fiind prima comunitate națională online dedicată reformei educației din România.

Principiile cheie de funcționare sunt informația și transparența.

Vă invit să ne urmăriți pentru informații pe larg, detaliate și cu date clare în ceea ce privește progresul pe care îl facem în direcția îmbunătățirii calității educației, prin reforme și investiții.

 A fost creată comunitatea USR PLUS pentru Educație pentru a transparentiza modul în care se lucrează în Parlamentul României și în care se iau decizii cu impact asupra a generații întregi.

Ne dorim să vă aflăm părerile și ideile, iar voi să știți că sunteți bine reprezentanți și că oameni ca voi muncesc pentru reforma educației.

Cine sunt cei care și-au asumat misiunea de a reforma educația din România?

Noi suntem cei 8. Oameni care și-au pus pe pauză proiectele personale și profesionale pentru o misiune mai mare: aceea de a schimba România în bine, luptându-se cu inerția unui sistem educațional bolnav, nefuncțional, corupt. Suntem senatori și deputați USR PLUS din grupul de lucru pe educație din Parlamentul României care ne reunim zilnic cunoștințele, energia și intenția de schimbare pentru a le oferi copiilor români șansa la o educație ca afară. Pentru a păstra talentele în țară. 8 oameni cu zero toleranță la mediocritate, corupție și favoritisme.

Va fi ușor? Nu. Dar vom face tot ce ține de noi să se întample. Și deși nu avem majoritate parlamentară și multe din inițiativele noastre s-au lovit de zidul corupt, știm că împreună reușim: forța comunității și presiunea civilă la care îi vom supune cu ajutorul vostru vor da rezultate.

Alătură-te și tu în comunitate! Devino ambasador al educației performante și corecte.

Află mai multe despre activitatea fiecărui parlamentar pe pagina proprie: Ștefan Pălărie, Silvia Dinică, Irineu Darău, Cosmin Poteraș, Andrei Miftode, Brian Cristian, Daniel Toda, Cristian Paul Ichim.

Iată care sunt prioritățile strategice ale grupului de lucru pe Educație din Parlament pentru cea de-a doua sesiune parlamentară. Se lucrează intens la optimizarea legilor existente, cu focus pe:

Management și guvernanță școlară: creșterea calității programelor de formare continuă a profesorilor, depolitizarea sistemului de învățământ

Transparenta în învățământul superior

Creșterea calității învățământului preuniversitar: catalogul electronic, modificarea legii privind asigurarea calității în învățământ, digitalizarea educației (curriculum, manuale, infrastructura, vouchere digitale)

Masă Caldă în școli și extinderea programului “Școală după școală

Finanțarea mai bună a sistemului educațional

Educația timpurie

Fii parte din schimbare!

Iată care este parcursul sinuos al unei legi, de la depunere inițiativă, trecând prin dezbatere și vot în ambele Camere și până la promulgare și publicare în Monitorul Oficial.

Uneori, de la o idee la cadrul legal de aplicare a ei poate trece mult timp. Căutăm să fluidizăm acest proces, să îl facem cât mai scurt și mai eficient. Lucrăm cu atenție la modificările pe amendamente, consultăm experți, pentru ca legile rezultate să fie în folosul oamenilor, cuprinzătoare și de ajutor. Mai ales că vorbim despre subiectul sensibil, esențial, al educației.

Copilul meu nu-i premiant

 „Sîntem o familie normală. Avem studii superioare, am fost premianţi şi olimpici amîndoi (eu mai puţin, doar la partea umană, soţul – universal), deci consider că pot vorbi pertinent.

Am urmat „cursul vieţii“ şi am primit în dar primul copil. Crescînd, a venit şi vremea grădiniţei, cea cu două educatoare. La una plîngea copilul, la cealaltă plîngeam noi, părinţii. Apoi, firesc, conform „cursului vieţii“ – şcoala.”

La gimnaziu, totul a luat-o razna destul de repede, faţă de ritmul molcom cu care ne obişnuiserăm deja. În primul rînd, crescuse copilul şi gîndea (gîndea!) singur, nu ne mai puteam ascunde comentariile şi nemulţumirile care începuseră să apară cu privire la sistemul de învăţămînt, deoarece le percepea şi fără să le audă de la noi.

...Şi acel obsedant „mami, nu mai vreau la şcoală!“...

Pe scurt: mate nu prea fac că s-au ales cu proful de mate diriginte (de unde intrarea în sistemul de meditaţii, care nu face obiectul acestei scrieri). Istorie: se dictează şi se umple tabla, se umplu pagini întregi de caiet, cu date şi războaie care trebuie memorate pînă la lecţia următoare, şi apoi uitate. Geografie – aici predă directoarea, care lipseşte frecvent, dar îi poate chema cu o oră mai devreme într-o zi cu şase ore, oră la care să nu vină în final, pentru că a avut consiliu (de care nu ştia?). Muzică: atunci cînd ştii că un elev nu are voce, îl umileşti să cînte în faţa clasei, ani de zile, excluzîndu-i nota 10 şi motivînd că şi la mate, dacă n-ai talent, nu iei 10??? Păi, la mate, dacă ai creier şi faci meditaţii, poţi lua 10, dar nu poţi să devii „cu voce“ nici după un milion de lecţii de canto! Aşa cred eu, cel puţin, şi faza cu matematica şi meditaţiile a fost deja dovedită. Franceza: intri tu, profesor, la prima oră din an şi, în loc de „bună-ziua, să facem cunoştinţă“ – că eşti nouă –, îi ameninţi că le dai 2 dacă nu-ştiu-ce. Religie: dictare şi copiere de pe tablă cît e ora de lungă. Desen: dictare şi copiere de pe tablă cît e ora de lungă, în termeni care n-au nici o legătură cu nivelul clasei respective. Sport. Aţi mai pomenit să nu-i placă ora de sport cuiva? Ei bine, da – copilului meu. Stai tu, profesor, pe margine, de vorbă cu celălalt profesor şi le arunci cîte o minge pe grupe de fete şi băieţi – jucaţi-vă volei şi fotbal, că noi vorbim. Nu orice copil e cîine, să fugă după os. Nu orice copil e turmă. Română: aici e mai complicat, nu că nu ar fi o profesoară bună, dar e un specimen ciudat, faţă de care nu prea ştii ce să simţi cînd nu simţi frică. Faptele ar fi că vine la jumătatea orei, uneori nu predă, dă tone de teste pe care nu le mai aduce nici anul următor şi alte tone de teme pe care, în condiţiile în care ieşi la ora 18,50 şi a doua zi intri la 11,00, trebuie să le faci, dintr-o culegere de 1 kg, indiferent ce materii mai ai în ziua respectivă. Chimie: intri tu, profesor, în clasă, şi le dai de lucru cinci minute, că ai de vorbit la telefon. Şi nu o oră faci asta, nici două, ci îţi faci un obicei, că merge. Etc. etc. Cursul vieţii fiicei mele a devenit vădit: dictare, memorare, turmă. În şapte ani de şcoală nu a întrebat-o nimeni, niciodată, indiferent la ce materie, ce crede ea despre absolut orice ar putea crede cineva ceva.

Continuarea articolului, aici: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/copilul-meu-nu-i-premiant