Vacanța, timpul descoperirii de sine

Se apropie vacanța de vară. O lungă perioadă de relaxare. Am spus lungă? Nici vorbă. Vacanțele se dovedesc întotdeauna a fi mult prea scurte.

Unii dintre voi veți merge în concedii cu părinții. Prin țări străine, să vizitați castele și orașe istorice, sau în țară, la munte ori la mare. Restul timpului vi-l veți petrece pe-acasă. Prin mall-uri. Sau cu ochii în telefon.

Încercați, mai bine, să colecționați amintiri. Ele vă vor ține de cald mai târziu. Postările de pe Facebook sau Instagram nu rămân în memorie. Nici sucurile băute la mall. Concediile departe, da. Dar ele nu țin o veșnicie.

Dacă aș fi în locul vostru, la vârsta voastră, aș profita de timpul liber pentru a-mi descoperi pasiuni. Pentru a ma descoperi, cu alte cuvinte. Pentru a afla despre mine lucruri pe care încă nu le știu. Da, este foarte posibil acest lucru. Eu am aflat la aproape 40 de ani că am un talent în a pregăti dulciuri. Credeam că nu voi petrece niciodată în bucătărie un timp mai lung decât acela necesar pentru a-mi prepara un sandwich. Dar știam, încă din adolescență, că îmi place să citesc. Tot în adolescență m-am îndrăgostit de multe dintre trupele rock care îmi plac și acum. Și tot atunci am știut că îmi voi ocupa viața cu scrisul.

Pentru că adolescența este, prin definiție, vârsta descoperirii de sine. Este perioada în care învățăm să fim independenți. În care ni se conturează cel mai bine personalitatea. Și în care trebuie să ne hotărâm încotro ne vom îndrepta după ce vom fi absolvit liceul.

Este posibil ca, pe viitor, viața voastră să se dovedească a fi diferită față de cum v-o imaginați acum. Este posibil să fiți dezamăgiți de oamenii din jurul vostru. Este posibil să pierdeți prieteni și să câștigați alții. Este posibil ca, în diferite momente ale vieții, să vă simțiți singuri.

Dar ceea ce este important e ca singurătatea să nu te sperie. Să te împaci cu ea. Iar pentru asta e nevoie ca tu să fii propriul tău prieten. E nevoie ca tu să te fi descoperit deja. Să îți cunoști nevoile, să ai pasiuni care să te captiveze și care să te țină ocupat. Un om căruia îi place să citească nu se va plictisi niciodată, atâta timp cât va avea cărți la îndemână. Un om căruia îi place să scrie va ști mereu cum să își ocupe timpul. Dar, desigur, sunt atâtea și atâtea activități care vă pot deveni hobby-uri. Fie că este vorba despre un sport, despre dans, despre pictură sau modelaj, despre aeromodelism sau planorism, despre călătorii sau cățărări, despre gătit sau orice altceva.

Profitați de timpul liber și aflați-vă calea.

Când romanele despre ţărani şi cele despre domnişoare exagerat de timide nu te reprezintă

Vara e în toi şi vacanţa are gustul dulce al pepenelui copt. Nu aveţi teme, nu aveţi obligaţii, părinţii vă permit să vă treziţi la prânz şi să vă prelungiţi serile în cluburi. Viaţa e frumoasă.

Şi totuşi, ceva lipseşte. O evadare în alte lumi, un stimulent al imaginaţiei, o poveste. Sau mai multe. Dacă în timpul anului şcolar nu prea citiţi în afara lecturilor obligatorii, pentru că timpul nu vă permite, acum e momentul să vă faceţi de cap. Adică să citiţi orice doriţi, fără restricţii. Gustul libertăţii nu a fost niciodată mai plăcut.

Poate că romanele despre ţărani care îşi pierd pământul, sau cele în care o domnişoară se ruşinează pentru că i s-a dezvelit glezna în faţa pretendentului ei nu sunt pe gustul vostru. E firesc, ele aparţin unor alte vremuri, unor alte concepţii despre viaţă, unor alte preocupări. Dar ele sunt cuprinse în programa şcolară şi trebuie citite. Sigur, facem ce trebuie, dar nimic nu ne împiedică să mai facem şi ce ne place, nu?

Eu zic să încercaţi să citiţi literatură contemporană. Literatura care se scrie acum, şi care este despre oamenii de acum, cu preocupările lor, cu visurile şi fricile lor. Romane, povestiri sau poezie. Să ştiţi că nu toţi poeţii sunt morţi, ba unii dintre ei sunt chiar tineri şi frumoşi.

Poate că părinţii voştri nu ştiu să vă îndrume în lumea literaturii. Poate că nici profesorul de limba română nu prea are contact cu scrierile recente. Se întâmplă adesea, din păcate. Dar orice căutare pe Internet, în revistele literare, pe site-urile editurilor sau în librăriile online vă va oferi posibilitatea de a alege. Vă recomand să alegeţi scriitori români, pentru că, credeţi sau nu, la ora actuală în România se scrie foarte bine.

Şi nu doar Mircea Cărtărescu scrie în România la ora actuală, deşi el o face foarte bine (vă recomand “Nostalgia” şi „De ce iubim femeile”). Ci şi un Dan Lungu, o Ioana  Nicolae, un Teo Bobe, un Dan Coman, o Nora Iuga, un Marin Mălaicu Hondrari, o Adriana Bittel, un Octavian Soviany sau o Anca Vieru. Şi, desigur, mulţi alţii.

Îţi trebuie un anumit curaj să începi o carte nouă. Te uiţi la copertă şi ai o mică spaimă, te întrebi dacă urmează să iubeşti cartea aceea, sau să o deteşti, te întrebi dacă merită să investeşti timp în ea, sau poate că ar fi preferabil să te uiţi la un film. Cel mai bine e să citeşti ce scrie pe coperta a patra, câteva recomadări sau citate, dar nu foarte multe, astfel încât surpriza să se menţină vie. Şi apoi să începi, încrezător, să citeşti o pagină, două, trei, zece. Dacă după primele pagini nu devii curios, atunci mai bine lasă cartea deoparte şi începe o alta. Cu siguranţă vei găsi una care să te atragă. Şi care să îţi facă vacanţa mai frumoasă.

PS: bonus, un banc proaspat din Turcia.
La inchisoare un detinut merge la biblioteca si solicita o carte anume.
- "Ne pare rau, cartea nu o avem dar avem autorul"

Cum învăţăm în vacanţă?

E vară, e soare, e vacanţă. Ce ar trebui să facă elevii? Ce vor ei, ar replica, probabil, elevii înşişi. Şi, desigur, ar avea dreptate. Cu câteva nuanţe.

Mintea adolescenţilor este ca un burete care absoarbe din jur tone de informaţii. De cele mai multe ori, ei sunt nevoiţi să aboarbă lecţiile din clasă şi din manuale. În vacanţă, însă, ei doresc să se odihnească, să se relaxeze, să se distreze. Şi chiar asta trebuie să facă. Însă nu înseamnă că, distrându-se, nu pot învăţa în continuare.

Dacă aş fi din nou adolescent, cel mai mult mi-aş dori ca în vacanţa de vară să călătoresc în străinătate. Să-mi iau rucsacul şi să plec în lume. Aş putea alege excursiile organizate sau aş putea, pur şi simplu, să explorez ţări în care nu am mai călătorit până acum. Călătoriile sunt cel mai plăcut mod de a acumula cunoştinţe. Dacă cunoşti măcar o limbă străină, la nivel de conversaţie, şi dacă ai un telefon, pentru a putea accesa hărţi, este imposibil să nu te descurci. Desigur, nu orice tânăr îşi poate permite să călătorească. Unii au o situaţie financiară precară. Dar chiar şi în astfel de cazuri se pot găsi soluţii, cu cazare la alţi tineri acasă, spre exemplu. În orice caz, reţelele sociale şi proiectele şcolare internaţionale oferă tinerilor români o deschidere nebănuită, şi lor le este astăzi mai uşor ca oricând să îşi facă prieteni în alte ţări.

Cel mai potrivit mod de a cunoaşte o cultură străină este să stai de vorbă cu oamenii. Să te amesteci cu localnicii, să locuieşti cu ei, să vorbeşti cu ei, să vizitezi locurile pe care ei le frecventează, şi nu doar obiectivele turistice pe care le găseşti prin ghiduri. Sigur, nici ghidurile turistice nu sunt de lepădat: când mergi într-un oraş străin, ar trebui să ai deja o idee despre principalele atracţii din repsectiva localitate, despre ocupaţiile localnicilor şi despre obiceiurile lor.

Nu este important ce ţară alegi să vizitezi. Orice cultură are de oferit o grămadă de lucruri interesante şi frumoase. Va fi o provocare şi un deliciu să descoperi lucrurile care te apropie de acei oameni, dar şi lucrurile pe care ei le fac, le gândesc sau le spun diferit. Totuşi, asigură-te că nu mergi într-o zonă periculoasă, măcinată de războaie sau conflicte interne ori de ameninţări naturale.

Dacă vei opta pentru o excursie în străinătate, vara ţi se va părea mai lungă, mai interesantă, iar perspectiva ta asupra lumii va începe să se schimbe. Vei învăţa mai multe despre diversitate, despre toleranţă, abilităţile tale de comunicare se vor îmbunătăţi şi, nu în ultimul rând, vei deveni mai curios faţă de lumea din jur. Iar a fi curios este primul pas spre înţelepciune.