Cât la sută din antreprenorii care au avut un business eșuat au pornit unul nou, se întreabă Alexandru Tănase, managing partener CITR pe regiunea Transilvania?
Și tot el răspunde: „Datele arată că 92% dintre cei care eșuează în afaceri se opresc, nu mai au curajul să încerce din nou. În România, eșecul antreprenorial este privit ca pe o sentință pe viață”, subliniază reprezentantul CITR, atrăgând atenția asupra faptului că trebuie acordată o a doua șansă celor care dau rateuri în primă fază.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alexandru-tanase-citr-o-economie-sanatoasa.html
Se afișează postările cu eticheta afaceri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta afaceri. Afișați toate postările
sâmbătă, 8 septembrie 2018
Educaţia financiară începe la vârste mici
Nepotul meu, care are 13 ani, spală vasele acasă. Nu o face dezinteresat, primeşte, de fiecare dată, o sumă de bani în schimb. Cu banii strânşi astfel, şi cu un ajutor din partea părinţilor, şi-a cumpărat de curând consolă.
Celălalt nepot al meu, care are 8 ani, a primit, la vizita lui în România, o monedă de 10 ani. Nu aţi văzut om mai fericit! Fiind atât de mic şi trăind în Franţa, nu are idee despre valoarea leilor, aşa că i s-a părut că s-a îmbogăţit brusc. La un moment dat, fiind ocupat cu ceva, mi-a dat moneda să i-o păstrez. Când i-am înapoiat-o, am mai adăugat 10 bani, explicându-i că băncile oferă întotdeauna dobândă.
Simţul afacerilor de deprinde de mic. Şi, chiar dacă primul exemplu poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă (mama lui nu primeşte niciodată bani când spală vasele), cred că şi aceasta este o formă de educaţie pentru viaţă. Aş vrea să le spun nepoţilor mei că cel mai mult în afaceri contează oamenii. Relaţia cu ei. În primul rând cu clienţii, pentru că de ei îţi depinde afacerea. Apoi, relaţia cu angajaţii. Dar şi calitatea lor, atât profesională, cât şi umană. Şi, desigur, relaţia cu partenerii de afaceri, cu furnizorii etc.
De vreo 10 ani merg la aceeaşi coafeză. I-am oferit, de fiecare dată, un bacşiş generos, tocmai în ideea în care doream să îmi păstrez bunele relaţii cu ea, să îmi permit să îi cer să mă programeze într-un timp scurt, să nu mă ţină să aştept după alţi clienţi etc. Să avem, cum s-ar spune, o relaţie civilizată. De curând, s-a purtat urât cu o prietenă a mea, pe care am trimis-o la ea să se tundă.
Vorbisem cu coafeza înainte, ştia despre cine era vorba, îi făcusem o programare de comun acord. Apoi, coafeza a dorit să schimbe ora programării, dar prietena mea nu a putut să se conformeze. Aşa că a mers tot la ora stabilită. Coafeza a făcut o criză de nervi şi s-a purtat urât cu prietena mea. În concluzie, ca să nu mă lungesc, după 10 ani îmi voi schimba coafeza. Acesta este doar un exemplu despre cum nu se fac afacerile. Şi despre cum nu trebuie să te porţi cu clienţii, mai ales cu cei vechi, care s-au dovedit fideli.
Habar nu am ce vor face nepoţii mei după ce vor creşte. Nu ştiu spre ce domenii se vor îndrepta, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că educaţia financiară este absolut necesară pentru a te putea descurca în lumea de azi, indiferent în ce domeniu profesezi. Şi ea începe, cel mai bine, de la vârste fragede.
Celălalt nepot al meu, care are 8 ani, a primit, la vizita lui în România, o monedă de 10 ani. Nu aţi văzut om mai fericit! Fiind atât de mic şi trăind în Franţa, nu are idee despre valoarea leilor, aşa că i s-a părut că s-a îmbogăţit brusc. La un moment dat, fiind ocupat cu ceva, mi-a dat moneda să i-o păstrez. Când i-am înapoiat-o, am mai adăugat 10 bani, explicându-i că băncile oferă întotdeauna dobândă.
Simţul afacerilor de deprinde de mic. Şi, chiar dacă primul exemplu poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă (mama lui nu primeşte niciodată bani când spală vasele), cred că şi aceasta este o formă de educaţie pentru viaţă. Aş vrea să le spun nepoţilor mei că cel mai mult în afaceri contează oamenii. Relaţia cu ei. În primul rând cu clienţii, pentru că de ei îţi depinde afacerea. Apoi, relaţia cu angajaţii. Dar şi calitatea lor, atât profesională, cât şi umană. Şi, desigur, relaţia cu partenerii de afaceri, cu furnizorii etc.
De vreo 10 ani merg la aceeaşi coafeză. I-am oferit, de fiecare dată, un bacşiş generos, tocmai în ideea în care doream să îmi păstrez bunele relaţii cu ea, să îmi permit să îi cer să mă programeze într-un timp scurt, să nu mă ţină să aştept după alţi clienţi etc. Să avem, cum s-ar spune, o relaţie civilizată. De curând, s-a purtat urât cu o prietenă a mea, pe care am trimis-o la ea să se tundă.
Vorbisem cu coafeza înainte, ştia despre cine era vorba, îi făcusem o programare de comun acord. Apoi, coafeza a dorit să schimbe ora programării, dar prietena mea nu a putut să se conformeze. Aşa că a mers tot la ora stabilită. Coafeza a făcut o criză de nervi şi s-a purtat urât cu prietena mea. În concluzie, ca să nu mă lungesc, după 10 ani îmi voi schimba coafeza. Acesta este doar un exemplu despre cum nu se fac afacerile. Şi despre cum nu trebuie să te porţi cu clienţii, mai ales cu cei vechi, care s-au dovedit fideli.
Habar nu am ce vor face nepoţii mei după ce vor creşte. Nu ştiu spre ce domenii se vor îndrepta, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că educaţia financiară este absolut necesară pentru a te putea descurca în lumea de azi, indiferent în ce domeniu profesezi. Şi ea începe, cel mai bine, de la vârste fragede.
vineri, 9 februarie 2018
De ce eşuează antreprenorii români? De la confundarea banilor companiei cu propriul card până la căutarea unor directori care să fie clona lor
În România sunt peste 600.000 de companii înregistrate, din care 6.000 fac, deţin, controlează 61% din businessul total de 285 mld. euro. Din 6.000 de companii, mai mult de jumătate sunt multinaţionale. Businessurile antreprenoriale româneşti pot fi numărate pe degete, iar antreprenorii români care mai sunt în picioare, fără să fie urmăriţi de bănci, furnizori, Fisc, de scheletele din sertare, sunt şi mai puţini.
Continuarea articolului, aici: http://www.zf.ro/opinii/de-ce-esueaza-antreprenorii-romani-de-la-confundarea-banilor-companiei-cu-propriul-card-pana-la-cautarea-unor-directori-care-sa-fie-clona-lor-16757634
1. O explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.
Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.
5. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.
Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.
Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. În aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.
Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.
În 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.
Continuarea articolului, aici: http://www.zf.ro/opinii/de-ce-esueaza-antreprenorii-romani-de-la-confundarea-banilor-companiei-cu-propriul-card-pana-la-cautarea-unor-directori-care-sa-fie-clona-lor-16757634
1. O explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.
Exact ca la bursă, un investitor adevărat sau un antreprenor adevărat este cel care are o vânzare la activ - ştie când să vândă -, nu cel care cumpără. Oricine poate cumpăra, dar cei care ştiu cum să vândă pot fi număraţi pe degete.
Fiind atât de îndrăgostiţi de afacerea pe care au creat-o, antreprenorii români nu reuşesc să se desprindă de ea, nu reuşesc să o mărite, fiind mai importantă întrebarea existenţială: dacă vând compania, eu ce mai fac, adică unde să mă mai duc la serviciu sau ce fac cu banii?
2. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul român nu apelează la consultanţi care să-i facă un RMN, considerând că atât timp cât au creat businessul nimeni nu poate şi mai mult decât ei. Aşa este, dar consultanţii pot fi câteodată distructivi, să vină cu o privire proaspătă înspre businessul antreprenorului în contextul unei evoluţii a pieţei.
Fiind băgat zi de zi în propriu business, antreprenorul pierde contactul cu realitatea, care se schimbă fără să anunţe în prealabil. Întreaga lume de business este plină de exemple de companii care au apărut de nicăieri şi care au fost înaintea trendurilor. Este adevărat că de foarte multe ori consultanţii vor să vândă idei de creştere şi mai puţin de restructurare, pentru că antreprenorul nu ar putea să accepte această idee şi în consecinţă nu ar cumpăra-o.
3. O explicaţie dată de administratorii judiciari care au văzut tone de bilanţuri este că antreprenorii români confundă compania lor cu propria lor puşculiţă. Adică iau bani din companie pentru a-i folosi personal sau pentru a întreţine familia. Din punct de vedere juridic, compania este o entitate clară, acţionarul este altceva, iar cel care conduce compania alt personaj distinct.
Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.
4. O altă explicaţie este legată de faptul că investiţiile pe termen lung, care nu ştii dacă îşi vor scoate banii, sunt finanţate din banii obţinuţi pe termen scurt. În acest fel se pune în pericol şi activitatea de bază din care face bani antreprenorul. Economia românească este plină de astfel de cazuri care au eşuat cu toate că au avut un business de bază ok. De cele mai multe ori investiţiile pe termen lung sunt finanţate din credite bancare care au luat în gaj activele bune în activitate. Pericolul din economia românească este că toţi care sunt sau vor să devină antreprenori cer băncilor să le finanţeze ideile pe termen lung, când rolul băncii este să finanţeze capitalul de lucru după ce investiţia a fost pusă pe picioare din banii acţionarilor.
5. O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.
Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.
Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. În aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.
Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.
În 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.
sâmbătă, 3 februarie 2018
Cum îți dai seama dacă ești făcut pentru a fi antreprenor?
Pentru a deveni un antreprenor de succes, trebuie în primul rând să ai un anumit apetit pentru risc. Să îți permiți să pierzi tot, fără să știi dacă vei avea succes sau nu.
Al doilea lucru de care ai nevoie sunt resursele. Trebuie să ai timp, trebuie să ai cunoștințe și, nu în ultimul rând, trebuie să ai resurse financiare.Continuarea articolului, aici: http://www.startupcafe.ro/idei-si-antreprenori/de-ce-ai-nevoie-pentru-deveni-antreprenor.htm
Ar trebui să ai bani pentru a te susține între 6 și 12 luni fără să produci nimic. Gândește-te că dacă te-ai angaja ai putea avea un salariu de 1.000 Euro x 12 luni, bani pe care trebuie să fi pregătit să îi pierzi.
Al treilea lucru este perseverența. Unui bebeluș îi sunt necesare mii de încercări și căzături pentru a învăța un singur lucru: să meargă. Ca antreprenor trebuie să încerci mereu, să te repliezi și să te adaptezi din mers. Indiferent de cât de greu ar fi, trebuie să tragi cu toată forța până la capăt.
Urmează pasul definitoriu: sustenabilitatea.
Apoi trebuie mereu să fi pregătit pentru neprevazut. După ce vei porni te poți întâlni cu:
Decepții: cea mai mare dezamăgire vine câteodată de la cei mai apropiați;
Noroc: cel mai mare ajutor poate veni de la un străin;
Încurajări: cea mai mare energie am primit-o de la foștii colegi care mi-au spus cât de mult mă respectă pentru ceea ce încerc să fac;
Trădare: un bun partener alege sa își acopere ”găurile” cu banii care ar trebui să fie ai tăi;
Oportunități: "îmi place ideea ta, îți dau 10.000 Euro să fim parteneri!"
Încă din primele momente trebuie să te gândești că 1 din 2 startup-uri eșuează. Ce este cel mai trist e că majoritatea eșuează datorită problemelor de cash-flow sau de management defectuos al resurselor, nu pentru că nu ar fi o afacere viabilă.
duminică, 10 decembrie 2017
Cele mai citite cărţi din domeniul economic
„Cu ajutorul acestui articol cu cele mai citite carti (bestseller) doresc să împărtăşesc cu tine şi să-ţi prezint cele mai vândute şi cel bune carti de economie, afaceri, finanţe şi educaţie financiară de la cele mai importante edituri din România.”
Cele mai citite carti de pe Elefant.ro
Inteligenta emotionala in Leadership de Daniel Goleman, Annie McKee, Richard Boyatzis
Gandire rapida, gandire lenta de Daniel Kahneman
Tehnici de a vinde de Dale Carnegie, J. Oliver Crom, Michael Crom
Cele mai citite carti de pe eMAG.ro
Tata bogat, tata sarac – Robert T. Kiyosaki
Secretul mintii de milionar Ed. a III-a – T. Harv Eker
Confesiunile unui asasin economic (editie de lux) – John Perkins
Cele mai citite carti de pe Libris.ro
Know-how de Ram Charan
Dezvolta liderul din tine de John C. Maxwell
Curs de vanzari de Zig Ziglar
Citeste articolul original pe https://laurentiumihai.ro/carti-bestseller/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)